Intoarcerea Domnului
Nostru-Obiectivul ei,
Restabilirea Tuturor Lucrurilor

--Cea de a doua venire a Domnului nostru, personala
   si premilenara-Legatura ei cu prima venire
--Alegerea Bisericii si convertirea lumii
--Alegerea si harul liber
--Prizonieri ai sperantei
--Marturii profetice privind restabilirea
--Intoarcerea Domnului nostru evident este speranta
  Bisericii si a lumii

"... Si sa trimita pe Cel care a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca pana la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime." Fapte 3:20, 21.

Daca Isus a fost cu biserica in timpul ultimelor 2000 de ani, de ce a promis sa se mai intoarca?

    Este adevarat, Isus a spus:

"Si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28:20),

si prin Spiritul si Cuvantul Sau El a fost tot timpul cu Biserica indrumand, conducand, mangaind si sustinand pe sfintii Sai, si incurajandu-i in mijlocul tuturor necazurilor.

    Dar desi Biserica a fost in mod fericit constienta de cunostinta Domnului despre toate caile ei, de grija si de iubirea Lui constanta, totusi ea tanjeste dupa fagaduita Lui intoarcere personala; deoarece, cand a spus:

"Si daca Ma voi duce, ... voi veni din nou" (Ioan 14:3), desigur ca El S-a referit la o a doua venire personala.

"Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine". Si Ioan, inspirat, raspunde: "Amin! Vino, Doamne Isuse!" Apocalips 22:12, 20.

Budism

    Evident, acestia uita marturia Scripturii despre acest subiect, care declara contrariul asteptarilor lor: ca la a doua venire a Domnului nostru lumea va fi departe de a fi convertita la Dumnezeu; ca

"in zilele din urma vor fi timpuri grele, caci oamenii vor fi... iubitori mai mult de placeri, decat iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3:1-4);

ca "oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, ducand in ratacire pe altii si fiind dusi si ei in ratacire" (versetul 13).

    Ei uita avertizarea speciala a Invatatorului catre turma Sa mica:

"Luati seama la voi insiva, ca nu cumva... ziua aceea sa vina peste voi fara veste, caci ea va veni ca o cursa peste toti cei (care nu sunt atenti) care locuiesc pe toata fata pamantului" (Luca 21:34, 35).

    Putem fi iarasi asigurati ca atunci cand se spune:

"Toate semintiile pamantului vor plange din pricina Lui",

cand Il vor vedea venind (Apocalips 1:7), nu se face nici o referire la convertirea pacatosilor. Plang toti oamenii din pricina convertirii pacatosilor? Dimpotriva, daca acest pasaj se refera, cum aproape toti admit, la prezenta lui Cristos pe pamant, atunci el invata ca nimeni de pe pamant nu va iubi aparitia Lui, asa cum desigur ar face-o daca toti ar fi convertiti.

    Ei pretind ca atunci cand lumea va fi convertita, Satan legat si cunostinta de Domnul va umple intreg pamantul, si cand neamurile nu vor mai invata razboiul, atunci lucrarea Bisericii in starea ei prezenta va fi terminata; si ca atunci cand ea va fi realizat aceasta sarcina mare si grea, Domnul va veni sa lichideze afacerile pamantesti, sa rasplateasca pe credinciosi si sa condamne pe pacatosi.

    Unele Scripturi, luate izolat, par sa favorizeze aceasta vedere; dar cand Cuvantul si planul lui Dumnezeu sunt privite ca intreg, se gaseste ca toate acestea favorizeaza vederea opusa, si anume ca: Cristos vine inaintea convertirii lumii si domneste cu scopul de a o converti; Biserica este acum in incercare si rasplata promisa biruitorilor este ca dupa ce vor fi glorificati vor avea parte cu Domnul Isus in acea domnie, care este mijlocul desemnat de Dumnezeu pentru a binecuvanta lumea si pentru a face ca cunostinta de Domnul sa ajunga la fiecare faptura. Astfel sunt fagaduintele speciale ale Domnului:

"Celui care va birui ii voi da sa stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie" (Apocalips 3:21)

si "Ei au inviat si au domnit cu Hristos o mie de ani". Apocalips 20:4.

 

Propovaduirea Evangheliei in intreaga lume, nu inplica convertirea lumii.

"Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi predicata in toata lumea ca o marturie pentru toate popoarele. Si atunci va veni sfarsitul" (Matei 24:14).

    Ei pretind ca textul acesta face referire la convertirea lumii inainte de sfarsitul varstei Evanghelice. Dar marturia pentru lume nu implica convertirea lumii. Textul nu spune nimic despre cum va fi primita marturia. Aceasta marturie s-a facut deja. In 1861 rapoartele Societatilor de Biblie au aratat ca Evanghelia a fost publicata in fiecare limba de pe pamant, desi nu toate milioanele de pe pamant au primit-o.

    Nu, nici jumatate din cei 1 miliard 600 milioane in viata n-au auzit vreodata de numele lui Isus. Si totusi conditia textului este implinita: Evanghelia a fost propovaduita in toata lumea ca marturie-fiecarei natiuni.

    Marturia pentru lume in timpul acestei varste este un obiectiv secundar.

"La dreapta lui Dumnezeu" –
nu o locatie, ci autoritate si putere.

 
Regele Charles al II-lea pe tron

"Stai la dreapta Mea pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale". {# Ps 110:1}

    Ideea vaga, nedefinita, cu privire la acest text pare sa fie ca Cristos sta pe un tron material undeva in ceruri pana cand lucrarea de supunere a tuturor lucrurilor se realizeaza pentru El prin Biserica, si ca atunci El vine sa domneasca. Aceasta este o conceptie gresita.

    Tronul lui Dumnezeu la care se face referire aici nu este unul material, ci se refera la autoritatea si stapanirea Lui suprema; si Domnul Isus a fost inaltat pentru a avea o parte in acea stapanire.

Pavel declara: "Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult (pe Isus) si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume".

    I-a dat autoritate mai presus de oricare alta, alaturi de Tatal. Daca Cristos sta pe un tron material pana cand vrajmasii sunt pusi asternut picioarelor (supusi toti), atunci desigur ca El nu poate veni pana cand toate lucrurile Ii sunt supuse.

    Dar daca "dreapta" din acest text nu se refera la un loc si la un scaun fix, ci, dupa cum pretindem noi, la putere, autoritate, stapanire, rezulta ca textul pe care-l avem in analiza nu vine in conflict in nici un fel cu alte Scripturi care invata ca El vine "sa-Si supuna toate" (Filipeni 3:21), in virtutea puterii cu care a fost investit. Pentru a ilustra: Cand spunem ca imparatul Wilhelm este pe tronul Germaniei, nu ne referim la scaunul regal, pe care de fapt il ocupa rar.

    Cand spunem ca este pe tron, vrem sa spunem ca el conduce Germania. Partea dreapta inseamna locul cel mai important, pozitia de excelenta sau favoare, langa conducatorul principal. Astfel printul Bismark a fost inaltat sau asezat la dreapta puterii de catre imparatul Germaniei; si Iosif a fost la dreapta lui Faraon in imparatia Egiptului-nu literal, ci dupa obisnuita figura de stil. Cuvintele lui Isus catre Caiafa sunt in acord cu acest gand:

"De acum incolo veti vedea pe Fiul Omului stand la dreapta puterii si venind pe norii cerului" (Matei 26:64).

    Venind, El va fi la dreapta, si va ramane la dreapta in timpul varstei Milenare si pentru totdeauna.

A doua venire RESTAUREAZA.

    Lucrarea specifica primei veniri a fost sa rascumpere pe oameni, iar a celei de a doua este sa restabileasca, sa binecuvanteze si sa elibereze pe cei rascumparati. Dupa ce Si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru toti, Mantuitorul nostru S-a inaltat sa prezinte Tatalui acea jertfa, facand astfel impacare pentru nelegiuirea omului.

    El intarzie si permite "domnitorului acestei lumi" sa continue domnia raului pana dupa alegerea "Miresei, sotia Mielului", care, pentru a fi socotita vrednica de asa onoare, trebuie sa invinga influentele lumii rele din prezent. Atunci va fi timpul sa inceapa lucrarea de acordare lumii a marilor binecuvantari asigurate prin sacrificiul Sau, si El va iesi sa binecuvanteze toate familiile pamantului.

    Adevarat, restabilirea si binecuvantarea ar fi putut incepe imediat, cand pretul de rascumparare a fost platit de catre Rascumparatorul, si atunci venirea lui Mesia ar fi fost doar un singur eveniment, domnia si binecuvantarea incepand imediat, asa cum au asteptat apostolii la inceput (Fapte 1:6).

    Dar Dumnezeu avea in vedere "ceva mai bun pentru noi" -Biserica Crestina (Evrei 11:40); deci, in interesul nostru domnia lui Cristos este separata de suferintele Capului prin aceste nouasprezece secole.

Alegerea bisericii...

    Sau, in loc sa spunem ca lucrarea celei de a doua veniri ar fi urmat imediat dupa lucrarea primei veniri, sa spunem mai bine ca daca Iehova n-ar fi intentionat alegerea "turmei mici", "corpul lui Cristos", prima venire n-ar fi avut loc atunci cand a avut, ci ar fi survenit la vremea celei de a doua veniri, si ar fi existat numai aceea una. Pentru ca Dumnezeu, evident, a menit permisiunea raului pentru sase mii de ani, precum si curatarea si restabilirea tuturor sa se realizeze in timpul celei de a saptea mie de ani.

    Acest fapt explica pentru unii aparenta intarziere din partea lui Dumnezeu in acordarea binecuvantarilor promise si asigurate prin rascumparare. Binecuvantarile vor veni la timpul cuvenit, cum au fost planuite la inceput, desi, pentru un scop glorios, pretul a fost dat cu mai mult timp inainte decat s-ar fi asteptat oamenii.

Dumnezeu inca nici nu a incercat sa converteasca lumea.

"pe care cerul trebuie sa-L primeasca pana la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor" etc. (Fapte 3:21).

    Deoarece Scripturile astfel ne invata ca obiectivul celei de a doua veniri a Domnului nostru este restabilirea tuturor lucrurilor, si ca la vremea venirii Sale neamurile sunt atat de departe de a fi convertite incat sunt manioase (Apocalips 11:18) si in opozitie, trebuie sa se admita, fie ca Biserica nu va reusi sa-si realizeze misiunea si ca planul lui Dumnezeu va fi astfel zadarnicit, fie altfel, dupa cum noi pretindem si am aratat, ca de la Biserica nu s-a asteptat convertirea lumii in varsta prezenta, ci misiunea ei a fost sa propovaduiasca Evanghelia in toata lumea ca marturie, si sa se pregateasca pe sine sub conducerea divina pentru marea ei lucrare viitoare.

    Dumnezeu nu Si-a epuizat in nici un caz puterea pentru convertirea lumii. Nu, si mai mult: El nici macar n-a incercat convertirea lumii.

    Noi am declarat cu tarie numai vederile si invataturile unora dintre sectele de frunte-baptisti, presbiterieni si altii-anume, ca Dumnezeu alege sau selectioneaza din lume o "turma mica", o Biserica. Ei cred ca Dumnezeu nu va face mai mult decat sa aleaga aceasta Biserica, pe cand noi gasim ca Scripturile invata un pas mai departe in planul divin-o RESTABILIRE pentru lume, care va fi realizata prin Biserica aleasa, cand ea va fi completa si glorificata.

    "Turma mica", invingatorii acestei varste Evanghelice, sunt numai corpul "Semintei", in care sau prin care vor fi binecuvantate toate familiile pamantului.

    Faptul ca lumea inca n-a fost convertita, si cunostinta de Domnul inca n-a umplut pamantul, este o dovada ca inca n-a fost trimis pentru aceasta misiune.

"Impartind drept cuvintul adevarului."

Doua linii de gindire ii separa pe Crestini:

    Acest fapt sa ne duca imediat la presupunerea ca intr-un fel ambele trebuie sa fie adevarate; dar in nici un fel nu pot fi impacate decat observand legea cerului, ordinea, si "impartind drept cuvantul adevarului" asupra acestui subiect.

    Aceasta ordine, asa cum este reprezentata in planul varstelor, daca este observata, ne va arata clar ca in timp ce in varsta prezenta si in varstele trecute s-a desfasurat o Alegere, pregatirea induratoare a lui Dumnezeu pentru lume in timpul varstei Milenare, spre a se deosebi, este numita Har Liber.

    Daca se tin minte trasaturile distinctive ale epocilor si dispensatiilor schitate intr-un capitol anterior, si daca se examineaza si se stabileste locul tuturor pasajelor legate de Alegere si de Harul Liber, se va gasi ca toate acelea care trateaza despre Alegere se aplica la varsta prezenta si la varstele trecute, in timp ce acelea care invata despre Harul Liber sunt deplin aplicabile la varsta viitoare.

    Dupa cum invata Biblia insa, Alegerea nu este constrangerea arbitrara sau fatalismul pe care de obicei il cred si-l invata aparatorii lui, ci o selectie dupa potrivirea si adaptabilitatea la scopul pe care Dumnezeu il are in vedere, in perioada desemnata pentru acel scop.

Vs.

Harului Liber

    Harul sau favoarea lui Dumnezeu in Cristos este intotdeauna liber, in sensul ca este nemeritat; dar, de la caderea omului in pacat pana in prezent, unele dintre favorurile lui Dumnezeu au fost restranse la persoane, natiuni si clase speciale, in timp ce in varsta viitoare toata lumea va fi invitata sa se impartaseasca de favorurile oferite atunci, pe conditiile aduse la cunostinta tuturor; si oricine va vrea, va putea veni sa bea gratuit din fantana vietii. Apocalips 22:17.

Alegerea lui Israel de catre Dumnezeu este un tip al lucrarii marete ce Dumnezeu o pregateste pentru omenire.

"Nu am fost trimis decit la oile pierdute ale casei lui Israel." 
Matei 10:5,6

Alegerea Vrednicilor din Vechime

     Aruncand o privire in urma, remarcam selectia sau alegerea lui Avraam si a unora dintre urmasii lui ca si canale prin care trebuia sa vina Samanta fagaduita, binecuvantatorul tuturor familiilor pamantului (Galateni 3:29).

    Remarcam de asemenea alegerea lui Israel dintre toate neamurile, ca fiind acela in care Dumnezeu a ilustrat tipic cum va fi realizata marea lucrare pentru lume-eliberarea lor din Egipt, Canaanul lor, legamintele lor, legile lor, jertfele lor pentru pacate, pentru stergerea vinei si pentru stropirea poporului, iar preotimea lor pentru implinirea tuturor acestora fiind o miniatura si o reprezentare tipica a preotimii si a sacrificiilor adevarate pentru purificarea omenirii.

    Dumnezeu, vorbind poporului, a spus: "Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului". {# Am 3:2}

    Numai acest popor a fost recunoscut pana cand a venit Cristos; da, si dupa aceea, pentru ca misiunea Lui a fost limitata la ei, si n-a permis ucenicilor Sai sa mearga la altii-spunand cand i-a trimis:

"Sa nu mergeti pe calea ilor si sa nu intrati in vreo cetate a samaritenilor".

    De ce asa Doamne? Pentru ca, explica El:

"Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel" (Matei 10:5, 6; 15:24).

    Tot timpul Si l-a devotat lor, pana la moarte, si acolo a facut prima Sa lucrare pentru omenire, prima manifestare a harului Sau liber si abundent in toate, care la "timpul cuvenit" va fi cu adevarat o binecuvantare pentru toti.

     Aruncati o privire pe harta lumii si vedeti cat de mica este portiunea luminata sau binecuvantata intr-un grad apreciabil de Evanghelia lui Cristos. Comparati-va pe voi insiva, cu privilegiile si cunostinta pe care o aveti, cu milioanele din intunericul de astazi, care n-au auzit niciodata chemarea, si care, prin urmare, n-au fost chemati.

    Cand compania chemata (sa devina fii ai lui Dumnezeu, mostenitori ai lui Dumnezeu si mostenitori impreuna cu Isus Cristos Domnul nostru, care si-au facut chemarea si alegerea sigura) va fi completa, atunci doar va incepe planul lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii.

"Spiritul si Mireasa spun, Vino!"

"Dumnezeul pacii va zdrobi in curand pe Satan sub picioarele voastre" (Romani 16:20; Genesa 3:15).

    Varsta Evanghelica pregateste pe fecioara curata, Biserica credincioasa, pentru Mirele care vine. Iar la sfarsitul varstei, cand ea este "pregatita" (Apocalips 19:7), Mirele vine, si cele care sunt gata intra cu El la nunta-al doilea Adam si a doua Eva devin una, si atunci incepe lucrarea glorioasa de restabilire.

    In urmatoarea dispensatie, cerurile noi si pamantul nou, Biserica nu va mai fi fecioara logodita, ci Mireasa; si atunci

"Spiritul si Mireasa vor zice: ‘Vino!’ Si cine aude sa zica: ‘Vino!’ Si celui care ii este sete, sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata". Apocalips 22:17.

    Si este un fapt binecuvantat ca Harul Liber este prevazut in planul Tatalui nostru in cea mai deplina masura, ca posibilitatea binecuvantata a varstei viitoare nu numai pentru cei vii, ci si pentru cei morti.

    Dar, dupa cum este de sigur ca Isus a murit pentru toti, tot atat de sigur este ca toti trebuie sa aiba binecuvantarile si posibilitatile pe care El le-a cumparat cu propriul Sau sange pretios.

    Deci, noi trebuie sa asteptam in varsta Milenara binecuvantari peste toti cei din morminte, ca si peste cei care nu sunt in morminte; si in legatura cu aceasta vom gasi dovezi din belsug, uitandu-ne mai departe in marturia Domnului asupra acestui subiect. Datorita planului lui Dumnezeu de eliberare a lor, cei din morminte sunt numiti "prizonieri ai sperantei".

Ce s-a intimplat cu multimea celor din mormint?

Care este conditia lor?

Exista speranta pentru cei ce nu sint parte din Biserica?

     Se estimeaza ca de la crearea lui Adam, in cei sase mii de ani, au trait pe pamant aproximativ 143 miliarde de fiinte umane. Chiar cea mai larga estimare care s-ar putea face rational ar fi ca dintre acestia mai putin de un miliard au fost sfinti ai lui Dumnezeu.

    Aceasta estimare larga ar lasa imensa masa de 142 miliarde (142.000.000.000) care au mers in moarte, fara credinta si fara speranta in singurul nume dat sub ceruri sau printre oameni in care trebuie sa fim mantuiti. Intr-adevar, vasta majoritate a acestora niciodata n-au stiut sau n-au auzit despre Isus, si nu puteau crede in Cel despre care nu auzisera.

    Ce s-a intamplat, intrebam noi, cu aceasta multime vasta, despre care cifrele dau o idee cu totul necorespunzatoare? Care este, si care va fi, starea lor? N-a facut Dumnezeu nici o pregatire pentru acestia, a caror stare si imprejurari trebuie sa le fi prevazut? Sau, a facut El de la intemeierea lumii o pregatire nefericita si fara mila, pentru chinul lor vesnic, fara speranta, dupa cum pretind multi dintre copiii Lui? Ori are El totusi in pastrare pentru ei, in inaltimile si adancimile, in lungimile si latimile planului Sau, o posibilitate ca toti sa vina la cunostinta acelui singur nume, si, devenind ascultatori de conditii, sa se bucure de viata vesnica?

Armenianism

Ateismul raspunde: Ei sunt morti vesnic; nu exista nici o viata de apoi; nu vor mai trai niciodata.

Calvinismul raspunde: N-au fost alesi sa fie mantuiti. Dumnezeu i-a preoranduit si i-a predestinat pentru a fi pierduti-pentru a merge in iad-si acum sunt acolo, zvarcolindu-se in agonie, unde vor ramane vesnic, fara speranta.

Arminianismul raspunde: Credem ca Dumnezeu scuza pe multi dintre ei pe seama ignorantei. Cei care au facut cum au stiut mai bine pot fi siguri ca vor face parte din "Biserica intailor nascuti", chiar daca n-au auzit niciodata despre Isus.

Credinta lui Petru

    "Prin har sunteti mantuiti, prin credinta" (Efeseni 2:8). Indreptatirea prin credinta este principiul fundamental al intregului sistem al crestinismului. Cand au fost intrebati: Ce trebuie sa fac sa fiu mantuit? apostolii au raspuns: Crede in Domnul Isus Cristos.

"Nu este sub cer alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti" (Fapte 4:12)

si "Oricine va chema numele Domnului va fi mantuit". Romani 10:13.

Evanghelia trimisa la neamuri

Poate ignoranta sa salveze?

Legea nu a adus viata lui Israel

"Dar cum vor chema pe Acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela despre care n-au auzit?" Romani 10:14.

    Unii pretind ca Pavel, cand spune ca "neamurile, care n-au lege, ... isi sunt singuri lege", invata ca ignoranta va mantui pe oameni (Romani 2:14).

    Ei deduc din aceasta ca legea pe care le-o da constiinta lor este suficienta sa-i justifice. Dar asemenea persoane il inteleg gresit pe Pavel. El argumenteaza ca intreaga lume este vinovata in fata lui Dumnezeu (Romani 3:19); ca neamurile, care n-au avut legea scrisa, au fost condamnate, nu indreptatite, de lumina constiintei, care, fie ca i-a scuzat, fie ca i-a acuzat, a dovedit ca le lipsea perfectiunea si erau nevrednici de viata, intocmai cum evreii, care aveau legea scrisa, au fost condamnati de ea; "caci prin lege vine cunostinta pacatului" (Romani 3:20).

    Legea data evreului i-a descoperit slabiciunea si a fost intentionata sa-i arate ca era incapabil sa se indreptateasca pe sine inaintea lui Dumnezeu, pentru ca "nimeni nu va fi indreptatit inaintea Lui (Dumnezeu) prin faptele legii". Pe evrei i-a condamnat legea scrisa, iar neamurile au avut destula lumina a constiintei care sa-i condamne; si astfel orice gura este oprita de la a pretinde dreptul la viata, si toata lumea sta vinovata in fata lui Dumnezeu.

     Si astfel Scripturile inchid toate usile sperantei, in afara de una, aratand ca nici unul dintre condamnati nu este in stare sa-si asigure viata vesnica prin fapte meritorii si ca este la fel de inutil sa se invoce ignoranta ca baza a mantuirii. Ignoranta nu poate indreptati pe nimeni la rasplata credintei si supunerii.

    Admiram larghetea inimii lor si aprecierea bunatatii lui Dumnezeu, dar ii indemnam sa nu fie prea grabiti in inlaturarea sau ignorarea declaratiilor Bibliei. Dumnezeu are pentru toti o binecuvantare, pe o cale mai buna decat prin ignoranta.

Ce se va intimpla cu paginii?

    Daca toti, sau chiar numai jumatate din ei, ar fi mantuiti prin ignoranta, atunci realmente li se face un rau trimitandu-li-se misionari sa-i invete despre Cristos; deoarece numai cam unul dintr-o mie crede cand merg misionarii la ei. Daca aceasta idee ar fi corecta, ar fi mult mai bine sa-i lase sa ramana in ignoranta; pentru ca atunci o proportie mai mare ar fi mantuiti.

    Continuand aceeasi linie de argumente, n-am putea noi oare cugeta ca daca Dumnezeu ar fi lasat pe toti oamenii in ignoranta, ei ar fi fost cu totii mantuiti? Daca ar fi asa, venirea si moartea lui Isus au fost inutile, propovaduirea si suferintele apostolilor si sfintilor au fost zadarnice, iar asa numita Evanghelie, in loc sa fie veste buna, este o veste foarte rea.

    Trimiterea misionarilor la i de catre aceia care cred punctul de vedere calvinist sau fatalist despre alegere, ca destinul vesnic al fiecarui individ a fost inalterabil fixat inainte de a fi existat, este si mai absurda si irationala.

Cum vor fi "vestile bune de mare bucurie" pentru "tot poporul"?

    In timp ce arata ca orice alta usa a sperantei este inchisa pentru rasa umana, ea deschide larg aceasta singura usa, si vesteste ca oricine vrea poate intra in viata; si arata ca toti cei care nu vad sau nu apreciaza acum privilegiul binecuvantat al intrarii, la timpul cuvenit vor fi adusi la cunostinta si apreciere deplina.

    Singura cale prin care cineva din rasa condamnata poate veni la Dumnezeu, si toti pot veni, este nu prin fapte meritorii, nici prin ignoranta, ci prin credinta in sangele scump al lui Cristos, care ridica pacatul lumii (1 Petru 1:19; Ioan 1:29).

    Aceasta este Evanghelia, vestea buna de mare bucurie, "care va fi pentru TOT POPORUL".

    Sa presupunem ca acum privim la aceste lucruri intocmai cum ne spune Dumnezeu, si sa lasam pentru El clarificarea caracterului Sau. Sa intrebam ce s-a intamplat cu cei 142 miliarde de oameni?

    Oricare ar fi starea lor prezenta, ea nu poate fi deplina lor rasplata; deoarece Petru spune:

"Domnul stie sa pastreze pe cei nedrepti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii" (2 Petru 2:9); si asa va face.

    Sa vedem: Considerand trecutul si prezentul ca singurele posibilitati, lasand la o parte orice speranta de restabilire in varsta viitoare, cum sa intelegem declaratiile:

"Dumnezeu este iubire" si "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara" (1 Ioan 4:8, Ioan 3:16).

    N-ar parea oare ca, daca asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, putea sa fi facut pregatiri nu numai ca acei credinciosi sa fie mantuiti, dar si ca toti sa poata auzi pentru a crede?

"Adevarata lumina era aceea care, venind in lume, lumineaza pe orice om" (Ioan 1:9),

observatia noastra zice: Nu este asa; n-a luminat pe orice om; nu putem vedea ca Domnul nostru a luminat pe asa de multi din miliardele de pe pamant. Chiar si in aceasta zi comparativ luminata, milioane de i nu dau nici o dovada de asa o iluminare; dupa cum n-au dat dovada nici sodomitii si nici multi altii din varstele trecute.

"Iata, va aduc o veste buna de mare bucurie, care va fi
pentru TOTI OAMENII."
Luca 2:10

Christos a Murit Pentru Toti

     Citim ca Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, a gustat moartea "pentru toti" (Evrei 2:9).

    Dar, daca a gustat moartea pentru cei 143 miliarde, si din vreo cauza jertfa aceasta devine folositoare numai pentru un miliard, n-a fost rascumpararea comparativ un esec? Si in cazul acesta, nu este declaratia apostolului prea larga?

    Iarasi cand citim: "Iata, va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru TOT POPORUL" (Luca 2:10), si, uitandu-ne in jurul nostru, vedem ca vestea buna a fost numai pentru o "turma mica", nu pentru tot poporul, am fi obligati sa ne intrebam daca ingerii n-au exagerat bunatatea si generozitatea mesajului lor, si n-au supraapreciat importanta lucrarii care va fi realizata de Mesia pe care ei Il vesteau.

"Caci este un singur Dumnezeu si un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti" (1 Timotei 2:5,6).

    Rascumparare pentru toti? Atunci de ce sa nu aiba toti cei implicati un beneficiu din moartea lui Cristos? De ce sa nu vina toti la cunostinta adevarului ca sa poata crede?

Crucificarea

    "Dumnezeu este iubire". Aceasta cheie se gaseste in ultima parte a textului citat la urma-"care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti, _ Sa fie _ mAturisit LA TIMPUL CUVENIT" (Noul Testament grec-englez, A. Marshall-n. e.). Dumnezeu are un timp cuvenit pentru orice.

    El putea sa le fi dat aceasta marturie in timpul vietii lor trecute, dar, fiindca n-a facut-o, aceasta dovedeste ca timpul lor cuvenit trebuie sa fie in viitor. Pentru cei care vor fi din Biserica, mireasa lui Cristos, si vor avea parte de onorurile imparatiei, "timpul cuvenit" al lor ca sa auda este prezentul; si oricine are acum urechi de auzit sa auda si sa dea atentie, si va fi binecuvantat in consecinta.

    Desi Isus a platit rascumpararea noastra inainte ca noi sa ne nastem, pentru noi n-a fost "timpul cuvenit" sa auzim despre ea multi ani dupa aceea, si numai aprecierea ei ne-a adus responsabilitate; si aceasta numai in masura capacitatii si aprecierii noastre. Acelasi principiu se aplica la toti: La timpul cuvenit al lui Dumnezeu ea va fi marturisita tuturor, si toti vor avea atunci posibilitatea sa creada si sa fie binecuvantati prin ea.

"Ori incotro ar cadea copacul... acolo ramane" (Eclesiastul 11:3).

     Daca aceasta are vreo legatura cu viitorul omului, ea arata ca oricare ar fi starea lui cand intra in mormant, nici o schimbare n-are loc pana cand este ridicat afara din el. Si aceasta este invatatura uniforma a tuturor Scripturilor legate de acest subiect, asa cum se va arata in capitolele urmatoare. Deoarece Dumnezeu nu-Si propune sa mantuiasca pe oameni pe seama ignorantei, ci

"doreste ca toti oamenii sa... vina la cunostinta adevarului" (1 Timotei 2:4);

si deoarece masele omenirii au murit in ignoranta, iar

"in locuinta mortilor nu este nici lucrare, nici plan, nici cunostinta, nici intelepciune" (Eclesiastul 9:10),

de aceea Dumnezeu a pregatit trezirea mortilor pentru a le da cunostinta, credinta si mantuire. Deci planul Lui este, ca

"dupa cum in Adam toti mor, tot asa in Hristos toti vor fi facuti vii, dar fiecare la randul lui"

-Biserica Evanghelica, Mireasa, corpul lui Cristos, intai; dupa aceea, in timpul varstei Milenare, toti cei care vor deveni ai Lui in timpul acelei mii de ani de prezenta (tradus gresit venire) a Sa, timpul cuvenit al Domnului pentru ca toti sa-L cunoasca, de la cel mai mic pana la cel mai mare. 1 Corinteni 15:22.

Cum vor veni "toti oamenii" la cunostinta adevarului?

Cei doi Adami ai Bibliei -- Adam si Isus.

    Cand vor fi treziti, avand avantajul experientei cu raul, care lui Adam i-a lipsit, cei care cu recunostinta vor accepta rascumpararea ca dar al lui Dumnezeu vor putea continua sa traiasca vesnic, pe conditia originara de ascultare.

    Sub domnia dreapta a Printului Pacii se va cere ascultare perfecta si se va da capacitate perfecta de ascultare. Iata mantuirea oferita lumii.

    Sa analizam acum un alt text, care, cu exceptia universalistilor, este in general ignorat; pentru ca, desi nu suntem universalisti, pretindem dreptul de a folosi, a crede si a ne bucura de fiecare marturie a Cuvantului lui Dumnezeu. El spune:

    "Nadajduim in Dumnezeul cel viu, care este Mantuitorul tuturor oamenilor si mai ales al celor credinciosi" (1 Timotei 4:10).

    Dumnezeu va mantui pe toti oamenii, dar nu va mantui in special ("in chip desavarsit") pe nimeni, decat pe cei care vin la El prin Cristos. Mantuirea arbitrara data de Dumnezeu tuturor oamenilor nu este asa incat sa vina in conflict cu libertatea lor de vointa sau cu libertatea lor de alegere, sa le dea viata impotriva vointei lor:

"Ti-am pus astazi inainte viata si moartea; alege viata ca sa traiesti".

Simion and Isus

"Au vazut ochii mei mantuirea... lumina care sa lumineze neamurile, si slava poporului Tau Israel" (israelitilor adevarati).

    Aceasta este in armonie cu declaratia apostolului ca Isus Cristos, Mijlocitorul, S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti, fapt care va fi marturisit tuturor LA TIMPUL CUVENIT. Aceasta este ceea ce va ajunge la toti oamenii, indiferent de credinta sau vointa din partea lor.

    Aceasta veste buna a unui Mantuitor va fi pentru tot poporul (Luca 2:10, 11), dar mantuirea deosebita din pacat si moarte va veni numai pentru poporul Lui (Matei 1:21) -cei care cred in El-deoarece citim ca mania lui Dumnezeu continua sa ramana peste cel necredincios. Ioan 3:36.

    Dar ajungerea la toate aceste binecuvantari va depinde de acordul din inima cu legile Imparatiei lui Cristos-rapiditatea ajungerii la perfectiune indicand gradul de iubire pentru Rege si pentru legea Lui de iubire.

    Daca vreunii, luminati de Adevar, adusi la o cunostinta a iubirii lui Dumnezeu si restabiliti (fie real, fie socotit) la perfectiune umana, devin "fricosi", si "dau inapoi" (Evrei 10:38, 39), ei, impreuna cu cei necredinciosi (Apocalips 21:8), vor fi nimiciti dintre oameni (Fapte 3:23). Aceasta este moartea a doua.

Adevarata lumina va lumina in final pe fiecare om.

    La timpul cuvenit, ea va fi "vestea buna care va fi o mare bucurie pentru tot poporul".

    Aceste Scripturi nu se pot folosi in nici un alt mod fara a le denatura. Pavel duce cu expresivitate la bun sfarsit aceasta linie de argumentare in Romani 5:18, 19.

    El reflecteaza ca, dupa cum din cauza calcarii de lege a lui Adam toti oamenii au fost condamnati la moarte, tot asa, dreptatea lui Cristos si ascultarea chiar pana la moarte au devenit o baza de indreptatire; si ca, dupa cum toti au pierdut viata in primul Adam, tot asa, lasand la o parte lipsurile personale, toti pot primi viata acceptand pe al doilea Adam.

Si Dumnezeu ii spune lui Israel:

Restituirea Propovaduita de Catre Toti Sfintii Profeti

     Petru ne spune ca despre aceasta restabilire s-a vorbit prin gura tuturor sfintilor profeti (Fapte 3:19-21). Toti invata despre ea. Ezechiel spune despre valea oaselor uscate:

"Aceste oase sunt toata casa lui Israel".

"Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand... voi pune Duhul Meu in voi... si va voi aseza iarasi in tara voastra si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut, zice Domnul!"
Ezechiel 37:11-14.

Viziunea lui Ezechiel – Valea Oaselor Uscate

Menorah in Israel

Vita de vie in Israel

"Orbire in parte s-a intamplat lui Israel, pana va intra plinatatea neamurilor (compania aleasa, mireasa lui Cristos). Si atunci tot Israelul va fi mantuit" (Noul Testament grec-englez, A. Marshall-n. e.),

sau adus inapoi din starea lor de respingere, pentru ca "Dumnezeu n-a lepadat pe poporul Sau pe care l-a cunoscut mai dinainte" (versetul 2). Ei au fost respinsi din favoarea Lui in timp ce se alegea mireasa lui Cristos, dar ei vor fi restabiliti cand acea lucrare va fi realizata (versetele 28-33). Profetiile sunt pline de declaratii despre felul in care Dumnezeu ii va sadi iarasi si nu vor mai fi smulsi.

"Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel...: ‘Ii voi privi cu un ochi binevoitor si-i voi aduce inapoi in tara aceasta; ii voi aseza si nu-i voi mai nimici, ii voi sadi si nu-i voi mai smulge. Le voi da o inima ca sa inteleaga ca Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, caci se vor intoarce la Mine cu toata inima lor’"( Ieremia 24:5-7; 31:28; 32:40-42; 33:6-16).

    Acestea nu se pot referi numai la restabilirile din fostele robii in Babilon, Siria etc., pentru ca de atunci au mai fost smulsi.

"In zilele acelea nu se va mai zice: ‘Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii, ci fiecare (care moare) va muri pentru nelegiuirea lui’"( Ieremia 31:29, 30).

    Nu acesta este cazul acum. Nu pentru pacatul lui moare acum fiecare, ci pentru pacatul lui Adam-"toti mor in Adam". El a mancat agurida pacatului si parintii nostri au continuat s-o manance, atragand in continuare boala si suferinta asupra copiilor lor, grabind astfel pedeapsa, moartea. Ziua in care "fiecare (care va muri) va muri numai pentru nelegiuirea lui", este ziua Milenara sau a Restabilirii.

    In timp ce Israel ca natiune a fost tipic pentru lumea intreaga, preotimea lui a fost tipica pentru "turma mica" aleasa, capul si corpul lui Cristos, "Preotimea Regala"; iar jertfele, curatirile si ispasirile facute pentru Israel au fost tipuri pentru "jertfele mai bune", curatirile mai depline si ispasirea adevarata "pentru pacatele intregii lumi", din care ei sunt o parte.

Lot parasind Sodoma

    Si de ce sa nu aiba si sodomitii o posibilitate de a ajunge la perfectiune si viata vesnica, precum are Israel sau oricare dintre noi? Este adevarat, ei n-au fost neprihaniti, dar nici Israel n-a fost, si nici noi, care auzim acum Evanghelia, n-am fost. "Nu este nici unul drept; nici macar unul", fara dreptatea acordata a lui Cristos, care a murit pentru toti.

    Propriile cuvinte ale Domnului nostru ne spun ca desi Dumnezeu a facut sa ploua foc din cer si i-a nimicit pe toti din cauza rautatii lor, totusi sodomitii n-au fost atat de mari pacatosi in ochii Lui, cum au fost evreii, care au avut mai multa cunostinta (Genesa 19:24; Luca 17:29).

    El le-a spus evreilor din Capernaum:

"Daca ar fi fost facute in Sodoma minunile care au fost facute in tine, ea ar fi ramas in picioare pana in ziua de astazi". Matei 11:23.

Ruinele Sinagogii din Capernaum

Binecuvantari Viitoare Pentru Sodomiti

     Astfel Domnul nostru invata ca sodomitii n-au avut o posibilitate deplina; si El le garanteaza o astfel de posibilitate cand adauga (versetul 24):

"De aceea, va spun ca in Ziua Judecatii va fi mai usor pentru tinutul Sodomei decat pentru tine".

    Caracterul zilei de judecata si lucrarea ei vor fi aratate in paginile urmatoare. Aici atragem doar atentia asupra faptului ca va fi un timp suportabil pentru Capernaum si inca mai suportabil pentru Sodoma; deoarece, desi nici una nu avusese inca nici deplina cunostinta, nici toate binecuvantarile intentionate sa vina prin "samanta", totusi Capernaumul a pacatuit impotriva luminii mai mari.

"Noul Legamint"

    Si sa nu se uite ca deoarece Dumnezeu "a plouat foc... din cer si i-a pierdut pe toti" cu multe secole inaintea zilelor lui Isus, cand se vorbeste despre restabilirea lor, aceasta implica trezirea lor, venirea lor din mormant.

Sarea la Marea Moarta linga regiunea Sodomei si Gomorei

Ruine in Zona Sodomei

"Le-am nimicit cand am vazut ca este potrivit" (Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n. e.).

    Nici Isus si nici profetii nu ofera vreo explicatie a inegalitatii aparente a procedurii lui Dumnezeu, nimicind Sodoma si permitand altora mai vinovate decat Sodoma sa treaca nepedepsite. Toate acestea se vor clarifica atunci cand, "la timpul cuvenit", marile Lui scopuri se vor manifesta.

    Profetul declara simplu ca Dumnezeu a vazut "ca este potrivit" sa faca asa, iar Isus adauga ca va fi mai suportabil pentru ele in ziua judecatii, decat pentru altele mai vinovate. Dar, presupunand ca moartea sfarseste toata incercarea, si ca dupa aceea nimeni nu mai poate avea posibilitatea sa vina la cunostinta adevarului si sa i se supuna, putem foarte bine intreba:

    De ce a vazut Dumnezeu ca este potrivit sa nimiceasca aceste popoare, fara sa le dea o sansa de mantuire prin cunoasterea singurului nume prin care pot fi mantuite? Raspunsul este: Fiindca n-a fost inca timpul lor cuvenit. La "timpul cuvenit" vor fi treziti din moarte si adusi la o cunostinta a adevarului, si astfel vor fi binecuvantati impreuna cu toate familiile pamantului, prin "Samanta" fagaduita. Atunci vor fi ei in incercare de viata vesnica.

"Du-te acum, loveste pe Amalec si distruge in intregime tot ce-i al lui; sa nu-i cruti si sa omori barbatii si femeile, copiii si pruncii, boii si oile, camilele si magarii". {# 1Sa 15:3}

    Aceasta nimicire a vietii, aparent fara mila, pare de neimpacat cu caracterul de iubire atribuit lui Dumnezeu si cu invatatura lui Isus, "iubiti pe vrajmasii vostri" etc., pana cand ajungem sa recunoastem ordinea sistematica a planului lui Dumnezeu, "timpul cuvenit" pentru realizarea fiecarei trasaturi a lui, si faptul ca fiecare membru al rasei umane are un loc in el.

    Acum putem vedea ca acei Amaleciti, Sodomiti si altii, au fost prezentati ca exemple ale indignarii drepte a lui Dumnezeu, si a hotararii Lui ca in final sa nimiceasca completamente pe raufacatori: exemple care vor servi nu numai pentru altii, ci si pentru ei insisi, cand va veni ziua lor de judecata sau de incercare.

    Popoarele acelea puteau, precum au murit in felul acela, sa moara de boala si ciuma. Putin a contat pentru ele, deoarece invatau numai sa cunoasca raul, pentru ca atunci cand vor fi in incercare, la timpul cuvenit, sa poata invata dreptatea si sa fie in stare sa faca o deosebire si sa aleaga binele ca sa aiba viata.

Omorirea Amalecitilor

"Voi aduce inapoi pe captivii lor, pe captivii Sodomei si ai fiicelor ei, pe captivii Samariei si ai fiicelor ei, si pe captivii tai in mijlocul lor".

    Captivii la care se refera nu pot fi altii decat captivii lor in moarte; deoarece cei mentionati erau atunci morti. In moarte toti sunt captivi; si Cristos vine sa deschida usile mormantului si sa puna pe captivi in libertate (# Isa 61:1; Zaharia 9:11).

    In versetul 55 aceasta este numita "intoarcerea la starea de mai inainte" -o restabilire.   

Vechiul Legamant al Legii va fi inlocuit cu Noul Legamant

    Unii dintre acestia sugereaza ca in aceasta profetie Domnul trebuie sa fi vorbit ironic evreilor, dand de inteles ca ar fi tot atat de dispus sa-i aduca inapoi si pe sodomiti ca si pe ei, dar nu avea nici o intentie de a restabili pe nici unii. Dar sa vedem cum sunt versetele urmatoare in acord cu aceasta idee. Domnul spune:

"Dar Imi voi aduce aminte de legamantul Meu facut cu tine in timpul tineretii tale si voi face cu tine un legamant vesnic. Atunci iti vei aduce aminte de caile tale si te vei rusina, cand vei primi la tine pe surorile tale... Eu voi stabili legamantul Meu cu tine si vei sti ca Eu sunt Domnul, ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa te rusinezi si sa nu mai deschizi gura de rusine, cand iti voi ierta tot ce ai facut, ZICE STAPANUL DOMNUL".

    Cand o fagaduinta este semnata astfel de Marele Iehova, toti cei care si-au imprimat pe sigiliul lor ca Dumnezeu este adevarat, se pot bucura cu incredere in siguranta ei, in special cei care isi dau seama ca aceste binecuvantari ale Noului Legamant au fost confirmate de Dumnezeu in Cristos, al carui sange pretios va pecetlui legamantul.

Tatal  Avraam

"Si in felul acesta tot Israelul (vii si morti) va fi mantuit (vindecat de orbire), dupa cum este scris: ‘Salvatorul va veni din Sion si va indeparta nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul Meu pentru ei, cand le voi sterge pacatele’... Ei sunt iubiti din cauza parintilor lor. Caci darurile de har si chemarea lui Dumnezeu sunt fara schimbare". Romani 11:26-29.

    Nu trebuie sa ne miram ca evreii, sodomitii, samaritenii si toata omenirea va fi rusinata si incurcata cand Dumnezeu, "la timpul cuvenit" al Sau, va arata bogatiile favorii Sale. Da, multi dintre aceia care sunt acum copii ai lui Dumnezeu se vor simti incurcati si vor fi uimiti cand vor vedea cum Dumnezeu a iubit atat de mult LUMEA si cu cat mai presus au fost gandurile si planurile Lui decat ale lor.

    Evreii au facut o greseala foarte asemanatoare presupunand ca toate fagaduintele lui Dumnezeu erau catre ei si numai pentru ei, dar cand a venit "timpul cuvenit" si au fost favorizate neamurile, ramasita din Israel, ale caror inimi erau destul de largi pentru a se bucura in aceasta dovada mai larga a harului lui Dumnezeu, s-au impartasit de aceasta favoare crescuta, in timp ce restul au fost orbiti de prejudecata si traditie omeneasca.

    Cei din Biserica, vazand lumina zorilor varstei Milenare cu avantajele ei induratoare pentru toata lumea, sa fie atenti ca nu cumva sa se gaseasca in opozitie cu lumina care avanseaza si astfel pentru un timp sa fie orbiti in privinta gloriei si binecuvantarilor ei.

    Cea dintai nu numai ca neaga doctrina biblica a Harului Liber, dar si deformeaza mizerabil doctrina glorioasa a Alegerii; cea de a doua neaga doctrina Alegerii si nu reuseste sa inteleaga binecuvantata plinatate a Harului Liber al lui Dumnezeu.

    Pe acestia i-a ales si i-a predestinat sa fie vesnic mantuiti; toti ceilalti au fost la fel predestinati si alesi sa mearga in chin vesnic; pentru ca "lui Dumnezeu lucrurile Ii sunt cunoscute din vesnicie".

    Aceasta vedere isi are partile ei bune. Ea recunoaste atotstiinta lui Dumnezeu. Acesta ar fi idealul nostru despre un Dumnezeu mare, daca n-ar lipsi cele doua calitati esentiale ale maririi, anume, iubirea si dreptatea, nici una din ele nefiind exemplificata in aducerea pe lume a o suta patruzeci si doua miliarde de creaturi sortite torturii vesnice inainte de a se fi nascut, si luate in deradere cu declaratiile Sale de iubire. Deoarece Dumnezeu este iubire si temelia tronului Sau este dreptatea, caracterul Lui nu poate fi asa.

    Si desi acum, dupa sase mii de ani, Evanghelia a ajuns numai la o foarte mica proportie din omenire, totusi noi speram si avem incredere ca in inca sase mii de ani, prin energia si liberalismul bisericii, Dumnezeu intr-atat va remedia raul introdus prin Satan, incat cei care vor trai atunci sa poata cel putin sa-I cunoasca iubirea si sa aiba posibilitatea sa creada si sa fie mantuiti.

Dumnezeu este Maestrul scopurilor sale.

    Din aceasta vedere s-ar parea ca in timp ce Dumnezeu era angajat in aranjarea si planuirea binelui copiilor Sai nou-creati, Satan s-a strecurat si printr-o lovitura de maestru a rasturnat in asa masura toate planurile lui Dumnezeu, incat, chiar epuizandu-Si toata puterea, El trebuie sa consume douasprezece mii de ani pentru a reinstaura dreptatea, chiar pana la asa grad incat restul rasei umane care va trai atunci va avea posibilitatea sa aleaga tot asa de prompt binele ca si raul.

    Dar cei o suta patruzeci si doua miliarde din cei sase mii de ani trecuti si cei inca pe atatia din cei urmatori, potrivit acestei vederi, sunt pierduti pentru toata vesnicia, in ciuda iubirii lui Dumnezeu pentru ei, fiindca Satan a intervenit in planurile Lui. In acest fel Satan ar lua mii de oameni in chinul vesnic, la unul pe care Dumnezeu il mantuieste pentru glorie.

    Aceasta vedere desigur exalta ideile oamenilor despre intelepciunea si puterea lui Satan, si coboara aprecierea fata de aceste atribute ale lui Dumnezeu despre care Psalmistul, dimpotriva, declara ca El

"spune si se face, porunceste si ia fiinta".

    Dar nu; Dumnezeu n-a fost nici surprins, nici depasit de adversar; si Satan n-a impiedicat in nici o masura planurile Lui. Dumnezeu este si a fost intotdeauna perfect stapan pe situatie, si la sfarsit se va vedea ca totul a lucrat impreuna pentru implinirea scopurilor Sale.

     In timp ce doctrinele alegerii si harului liber, asa cum sunt invatate de calvinism si arminianism, n-ar putea fi niciodata armonizate una cu alta, cu logica sau cu Biblia, totusi, aceste doua glorioase doctrine biblice sunt perfect armonioase si frumoase, vazute din punct de vedere al planului varstelor.

    Vazand ca timpul raului, nedreptatii si mortii trebuie sa se sfarseasca prin domnia puterii pe care El o va exercita atunci, si ca dreptatea, adevarul si pacea vor fi universale, cine nu s-ar bucura sa vada ziua Lui? Si cine, suferind acum cu Cristos, inspirat de fagaduinta scumpa ca "daca suferim cu El, vom si domni cu El", nu-si va ridica sus capul si nu se va bucura de orice dovada a apropierii Invatatorului, stiind in acest fel ca eliberarea noastra si glorificarea noastra cu El se apropie?

    Desigur ca toti care sunt in simpatie cu misiunea Lui de binecuvantare si cu spiritul Lui de iubire vor saluta fiecare dovada a venirii Lui, ca fiind apropierea "bucuriei mari care va fi pentru tot poporul".