Biblia ca descoperire divina,
privita in lumina ratiunii

--Pretentiile Bibliei si marturiile de suprafata ale credibilitatii ei
--Antichitatea si pastrarea ei-Influenta ei morala
--Motivele scriitorilor-Caracterul general al scrierilor
--Cartile lui Moise-Legea lui Moise
--Particularitatile guvernului instituit de Moise
--Nu a fost un sistem de intrigi clericale
--Instructiuni pentru conducatorii civili
--Bogatii si saracii la acelasi nivel in fata legii
--Protectie impotriva amestecului in drepturile poporului
--Preotimea nu era o clasa favorizata; cum era sustinuta etc.
--Aparare impotriva asupririi strainilor, vaduvelor,
   orfanilor si slujitorilor
--Profetii Bibliei
--Exista o trasatura comuna de unire intre lege, profeti
   si scriitorii Noului Testament?
--Minunile nu sunt irationale
--Concluzie rationala

O minte rationala, ganditoare va examina Cuvantul lui Dumnezeu

    Desi neintentionat, distinsa carte veche este dureros denaturata de catre prietenii ei, dintre care multi si-ar da viata pentru ea; si totusi ei ii aduc mai multa dauna vitala decat dusmanii ei, pretinzand ca ea sprijina conceptiile lor gresite despre adevarul ei, conceptii de multa vreme respectate, primite prin traditiile parintilor lor.

    Ce bine ar fi ca acestia sa se trezeasca, sa-si reexamineze oracolul si sa puna pe vrajmasii ei in incurcatura, deposedandu-i de armele lor!

Biblia Gutenberg,
tiparita intre 1452-1455 in Mainz, Germania, de catre Johannes Gutenberg

Biblia a fost pastrata intr-un mod miraculos

Biblia Tyndale

    Biblia pretinde a fi o astfel de revelatie de la Dumnezeu si vine cu dovezi exterioare suficiente cu privire la corectitudinea posibila a pretentiilor ei, si ne da o speranta rationala ca investigarea mai indeaproape va dezvalui dovezi mai complete si mai sigure ca este intr-adevar Cuvantul lui Dumnezeu.

    Biblia este cea mai veche carte in existenta; ea a supravietuit furtunilor a 30 de secole. Oamenii s-au straduit prin toate mijloacele posibile s-o izgoneasca de pe fata pamantului: au ascuns-o, au ars-o, au facut ca faptul de a o avea in posesie sa fie o crima care se pedepseste cu moartea, si cele mai amare si neinduratoare persecutii au fost duse impotriva celor care au avut credinta in ea; dar cartea inca traieste.

    Astazi, in timp ce multi din vrajmasii ei dorm in moarte, si sute de vo-lume scrise s-o discrediteze si sa-i rastoarne influenta sunt de mult uitate, Biblia si-a gasit locul in fiecare popor si limba a pamantului, fiind facute peste doua sute de traduceri diferite ale ei.

    Faptul ca aceasta carte a supravietuit asa de multe secole, in ciuda atator inegalabile eforturi de a o surghiuni si nimici, este cel putin o puternica dovada suplimentara ca marea Fiinta pe care ea o pretinde ca autor al ei a fost si Pastratorul ei.

Pesterile Qumran

Pergamenturile de la Marea Moarta

    Datind din anii 100 B.C - 100 A.D., Sulurile de la Marea Moarta au fost preservate in vase de lut in pesterile Qumran pana la descoperirea lor in 1948. 
   Fiecare carte din Vechiul Testament este representata acolo, cu exceptia cartii Estera.

Manastirea Sf. Catherina

Manuscriptul Sinaitic

    Pargamente pretioase ale Manuscriptului Sinaitic, sec. IV A.D., au fost pastrate intre zidurile Manastirii Sfanta Catherina in inima muntelui Sinai. Descoperite in 1859 A.D. de catre Count Tischendorf, Codex Sinaiticus contine Noul Testament si parti din Vechiul Testament.

Biblia Geneva

    Alte scrieri despre religie si despre diferite stiinte au facut bine, au innobilat si binecuvantat omenirea intr-o anumita masura, dar toate celelalte carti luate impreuna n-au reusit sa aduca creatiei suspinande bucuria, pacea si binecuvantarea pe care a adus-o Biblia, atat celor bogati, cat si celor saraci, atat celor invatati, cat si celor neinvatati.

Biblia arata si se refera la un caracter proeminent: Isus din Nazaret.

    Aceasta carte, de la un capat la altul, arata constant si se refera la un personaj proeminent, Isus din Nazaret, despre care ea pretinde ca a fost Fiul lui Dumnezeu. De la inceput pana la sfarsit sunt scoase in relief numele, functia si lucrarea Lui. Este un fapt al istoriei, in afara Bibliei, si in mod variat si pe deplin confirmat, ca un om numit Isus din Nazaret a trait si a fost intrucatva renumit cam pe timpul indicat de scriitorii Bibliei.

    Ca acest Isus a fost rastignit pentru ca a adus ofense evreilor si preotimii lor este inca un fapt stabilit de istorie, in afara de dovezile furnizate de scriitorii Noului Testament. Scriitorii Noului Testament (cu exceptia lui Pavel si Luca) au fost cunostinte personale si ucenici ai lui Isus din Nazaret, ale carui doctrine au fost prezentate de scrierile acestora.

Scaldatoarea Siloamului

Jesus a vindecat pe un orb la scaldatoarea Siloamului. Ioan 9:11.

     Scaldatoarea este una dintre putinele localitati nedisputate din vechiul Ierusalim. Apele din Izvorul Gihon se scurg in Scaldatoarea Siloamului printr-un tunel care a fost contruit de catre Regele Ezechia in 715 BC.  Tunelul lui Ezechia de 1750 feet poate fi traversat pe jos si astazi.

Golgota
"Isus, ducandu-si crucea a ajuns la locul, zis al Capatanii, care in evreieste se cheama Golgota." Ioan 19:17

Mormantul din Gradina
"In locul unde fusese rastignit Isus era o gradina; si in gradina era un mormant nou..." Ioan 19:41

Discipolii erau angajati ferm intr-o cauza lipsita de popularitate

    El a fost condamnat la moarte si rastignit de catre evrei ca raufacator, ca unul necorespunzator sa traiasca, cei mai religiosi dintre ei consimtind si cerandu-I moartea. Imbratisandu-I cauza si promulgandu-I doctrinele, acesti oameni au infruntat dispretul, lipsa si persecutia amara, si-au riscat insasi viata, iar in unele cazuri au suferit chiar martiriu.

    Admitand ca in timpul vietii Isus a fost o persoana remarcabila, atat in viata cat si in invataturi, ce motiv ar fi putut avea cineva sa-I imbratiseze cauza dupa ce a murit? -in special cand moartea I-a fost atat de umilitoare?

    Si daca am presupune ca acesti scriitori si-au inventat naratiunile, si ca Isus a fost eroul lor imaginar sau ideal, ce absurd ar fi sa se presupuna ca oameni normali, dupa ce au pretins ca El a fost Fiul lui Dumnezeu, ca a fost conceput in mod supranatural, a avut puteri supranaturale prin care a vindecat leprosi, a redat vederea celor orbi din nastere, a facut pe surzi sa auda si chiar a inviat morti-cat de absurd ar fi sa se presupuna ca ei ar incheia povestea unui astfel de personaj declarand ca un mic grup de vrajmasi ai Lui L-au executat ca pe un criminal, in timp ce toti prietenii si ucenicii Lui, si printre ei insisi scritorii, L-au parasit si au fugit in momentele grele?

Ce i-a motivat pe scriitorii Scripturii?

Ieremia

    Ce motiv i-ar fi putut imboldi? Ar fi putut ei spera prin aceasta in mod rational la avere, faima, putere, sau vreun avantaj pamantesc? Saracia prietenilor lui Isus si lipsa de popularitate a insusi eroului lor printre marii religiosi ai Iudeii contrazice un asemenea gand; in timp ce faptul ca El a murit ca raufacator, ca tulburator al pacii, si ca a fost lipsit de un nume bun, n-a oferit nici o speranta de faima de invidiat sau de avantaj pamantesc pentru cei care ar incerca sa-I restabileasca doctrina.

    Din contra, daca acesta ar fi fost obiectivul celor care L-au propovaduit pe Isus, oare n-ar fi renuntat ei in graba cand au aflat ca le-a adus rusine, persecutie, inchisoare, lovituri si chiar moarte? Ratiunea invata clar ca oamenii care au sacrificat casa, reputatie, onoare si viata; care n-au trait pentru satisfactia prezenta; al caror scop central a fost sa-si ridice semenii, si care au insuflat principii morale de cel mai inalt tip, nu numai ca au fost stapaniti de un motiv, ci mai mult, motivul lor trebuie sa fi fost curat si obiectivul lor impresionant de maret.

    Ratiunea spune mai departe ca marturia acestor oameni, pusi in miscare numai de motive curate si bune, este de zece ori mai importanta si mai vrednica de consideratie decat aceea a scriitorilor obisnuiti. Acesti oameni n-au fost nici fanatici: au fost oameni cu mintea sanatoasa si rationala, si in fiecare caz au dat argumente pentru credinta si speranta lor; si ei au fost cu perseverenta credinciosi acelor convingeri rationale.

Scriitorii Bibliei au fost cinstiti si credinciosi Domnului.

    Exista in Biblie o sinceritate care o marcheaza ca adevar. Necinstitii, doritori sa prezinte pe un om ca fiind mare, si in special daca sunt doritori sa-i prezinte unele scrieri ca inspirate de Dumnezeu, fara indoiala ca ar zugravi caracterul unuia ca acesta fara pata si nobil in cel mai inalt grad. Faptul ca in Biblie nu s-a urmat o astfel de cale este o dovada rationala ca n-a fost fraudulos aranjata pentru a insela.

Examinati caracterul scrierilor

Scriitorii Bibliei erau direct familiarizati cu faptele scrise

Inregistrari Istorice

     Primele cinci carti din Noul Testament si cateva din Vechiul Testament sunt naratiuni sau istorisiri de fapte cunoscute scriitorilor si garantate prin caracterele lor. Este evident pentru toti ca nu s-a cerut o revelatie speciala numai pentru a spune adevarul referitor la chestiuni pe care ei le cunosteau intim si pe deplin.

    Totusi, deoarece Dumnezeu a dorit sa le faca oamenilor o descoperire, faptul ca aceste istorisiri ale evenimentelor trecatoare au o legatura cu acea descoperire ar fi un temei suficient pentru a face deductia rationala ca Dumnezeu va supraveghea, si in asa fel va aranja, incat scriitorul onest pe care El l-a selectionat pentru lucrare sa fie adus in contact cu faptele necesare.

    Credibilitatea acestor parti istorice ale Bibliei se bazeaza aproape in intregime pe caracterele si motivele scriitorilor lor. Oamenii buni nu vor rosti falsitati. Un izvor curat nu va da ape amare. Si marturia unita a acestor scrieri va reduce la tacere orice suspiciune ca autorii lor ar spune sau ar face rau pentru ca sa poata urma binele.

    Daca se tine seama ca Scripturile ebraice contin atat istorie, cat si lege si profetii, si ca istoriile, genealogiile lor etc., au fost cu atat mai explicite in a detalia imprejurarile cu cat se astepta ca Mesia cel promis sa vina pe o anumita linie din Avraam, vedem un motiv pentru inregistrarea anumitor fapte istorice conside-rate nedelicate in lumina acestui secol al douazecilea.

    De exemplu, un raport clar al originii natiunii moabitilor si amonitilor, si a relatiei lor cu Avraam si cu israelitii, a fost probabil in mintea istoricului motivul necesitatii unei istorii complete a nasterii lor (Genesa 19:36-38). Tot asa, se da un raport foarte detaliat al copiilor lui Iuda, din care a venit David, regele, prin care este trasata inapoi la Avraam genealogia Mariei, mama lui Isus, ca si aceea a lui Iosif, sotul ei (Luca 3:23, 31, 33, 34; Matei 1:2-16).

    Fara indoiala ca necesitatea de a stabili in amanuntime genealogia a fost cu atat mai importanta cu cat din aceasta semintie (Genesa 49:10) urma sa vina atat Regele domnitor al lui Israel, cat si Mesia cel promis, si de aceea minutiozitatea detaliilor care nu sunt date in alte cazuri. Genesa 38.   

Gasim o explicatie pentru detalii

    Mai mult, este bine sa ne amintim ca aceleasi fapte pot fi spuse mai delicat sau mai putin delicat, in orice limbaj; si ca desi traducatorii Bibliei au fost, pe drept, prea constiinciosi ca sa omita ceva din inregistrare, totusi ei au trait intr-o zi mai putin speciala decat a noastra in ceea ce priveste alegerea de expresii rafinate; si acelasi lucru se poate presupune si despre vremurile timpurii ale Bibliei si despre obiceiurile de exprimare.

    Desigur, nici cei mai meticulosi nu pot gasi vreo obiectie in aceasta privinta la vreuna din expresiile Noului Testament.

Moses conducand pe Israel afara din Egipt

Cartile lui Moise
si Legea Promulgata in Acestea

    Primele cinci carti ale Bibliei sunt cunoscute ca Cele cinci carti ale lui Moise, desi ele nu-i mentioneaza nicaieri numele ca autor al lor. Este o deductie rationala ca au fost scrise de Moise sau sub supravegherea lui, relatarea mortii si ingroparii lui fiind in mod potrivit adaugata de secretarul sau.

    Omisiunea declaratiei clare ca aceste carti au fost scrise de Moise nu este deloc o dovada impotriva acestui gand; deoarece, daca le-ar fi scris altul ca sa insele si sa comita o frauda, desigur ca, pentru a-si face credibila inselatoria, acesta ar fi pretins ca au fost scrise de catre marele conducator si om de stat al lui Israel. {vezi # De 31:9-27}

    De un lucru suntem siguri: Moise a condus natiunea evreiasca afara din Egipt.

    El i-a organizat ca natiune dupa legile prezentate in aceste carti; si timp de peste trei mii de ani, prin consimtamant general, natiunea evreiasca a pretins aceste carti ca pe un dar de la Moise pentru ei, si le-au tinut atat de sacre, incat nici o iota sau un mic amanunt nu trebuia modificat-dand astfel asigurarea puritatii textului.

"El intinde miazanoaptea asupra golului, si spanzura pamantul pe nimic."
Iov 26:7

    Dar toata povestea este atat de lipsita de ratiune, incat nici cea mai simpla inteligenta de copil n-ar fi inselata de ea. Din contra, relatarea data in Genesa incepe cu presupunerea rationala ca deja exista un Dumnezeu, un Creator, o Cauza Primara inteligenta. Ea nu trateaza despre Dumnezeu ca avand un inceput, ci despre lucrarea Lui, cu inceputul si progresul ei in ordine si sistematic-

"La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul".

    Apoi, trecand fara detalii sau explicatii peste originea pamantului, continua naratiunea despre cele sase zile (epoci) de pregatire a lui pentru om. Relatarea este substantial confirmata de lumina stiintei care s-a acumulat timp de patru mii de ani; deci este cu mult mai rational sa se accepte pretentia ca Moise, autorul ei, a fost inspirat divin, decat sa se presupuna ca inteligenta unui om a fost superioara inteligentei si cercetarii combinate a restului rasei timp de trei mii de ani de atunci, ajutata de mijloacele moderne si de bani cu milioanele.

Legea Mozaica a fost fara egal.
Astazi legile noastre se bazeaza pe Legea lui Moise

Legea lui Moise

     Priviti mai departe sistemul de legi enuntate in aceste scrieri. Cu siguranta ca au fost fara egal, atat in zilele lor, cat si de atunci, pana in acest secol al douazecilea; si legile acestui secol se bazeaza pe principiile enuntate in Legea Mozaica si au fost intocmite in principal de oameni care au recunoscut ca Legea Mozaica este de origine divina.

     Decalogul este un scurt rezumat al intregii legi. Cele zece porunci prescriu un cod de cult si morala care trebuie sa frapeze pe fiecare student, fiind remarcabile; si daca n-ar fi fost niciodata cunoscute, si ar fi gasite acum printre ruinele si relicvele Greciei, Romei sau Babilonului (natiuni care s-au ridicat si au cazut la mult timp dupa ce au fost date acele legi), ele ar fi privite ca minunate, daca nu supranaturale.

    Dar obisnuinta cu ele si cu pretentiile lor a dat nastere la indiferenta apreciabila, asa incat importanta lor reala nu este remarcata decat de putini. Este adevarat, aceste porunci nu invata despre Cristos; ele au fost date, nu crestinilor, ci evreilor; nu sa invete credinta intr-o rascumparare, ci sa convinga pe oameni de starea lor pacatoasa si de nevoia lor de o rascumparare.

    Iar esenta acestor porunci a fost impresionant condensata de catre ilustrul fondator al crestinismului in cuvintele: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul si cu toata puterea ta"; si "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Marcu 12:30, 31.

Israelitii au trait sub guvernamentul lui Dumnezeu

Preotimea lui Levi

    Cortul intalnirii, in centrul taberei, avea in incaperea "Sfanta Sfintelor" o manifestare a prezentei lui Iehova ca Rege al lor, de unde prin mijloace supranaturale ei primeau instructiuni pentru administrarea cum se cuvine a afacerilor lor nationale. A fost stabilit un ordin de preoti, care aveau in grija supravegherea completa a Cortului intalnirii, si numai prin ei era permis accesul si comuniunea cu Iehova.

Tabernacolul, in mijlocul taberei, a avut o manifestare a prezentei lui Dumnezeu in camera Sfintei Sfintelor.

Arca Legamantului in Sfanta Sfintelor

Privilegiile sfintilor erau limitate

Preot in Sfanta Sfintelor

      Poate primul gand al unora in legatura cu aceasta ar fi: "A! Iata obiectivul organizarii lor; la ei, ca si la alte natiuni, preotii conduceau poporul, impunandu-se credulitatii lor si starnindu-le temerile pentru propria lor onoare si profit".

    Dar stai, prietene, sa nu presupunem nimic prea in graba. Unde exista o asa buna posibilitate de a verifica aceasta problema cu faptele, n-ar fi rational sa sarim la concluzii fara fapte. Dovezile incontestabile sunt contrare acestor presupuneri.

    Drepturile si privilegiile preotilor erau limitate; nu li se dadea nici o putere civila, de nici un fel, si le lipsea complet posibilitatea de a-si folosi slujba ca sa profite de drepturile sau de constiinta poporului; si acest aranjament a fost facut de Moise, un membru al liniei preotesti.

A fost stabilit un guvernament Teocratic

Moise

Batranii lui Israel

    In asemenea conjunctura a fost stabilit un guvern civil, care virtual era o democratie. Sa nu fim intelesi gresit: Privit cum l-ar aprecia necredinciosii, guvernul lui Israel era o democratie, dar privit in lumina propriilor lui pretentii era o teocratie, adica un guvern divin; deoarece legile date de Dumnezeu prin Moise nu permiteau nici un amendament; ei nu trebuia nici sa adauge nici sa scoata din codul lor de legi.

    Astfel vazut, guvernul lui Israel a fost diferit de oricare alt guvern civil, fie inainte, fie dupa el.

"Dumnezeu a zis lui Moise: Aduna la Mine 70 de barbati dintre batranii lui Israel, din cei pe care-i cunosti ca batrani ai poporului si cu putere asupra lor; adu-i la Cortul intalnirii si sa se infatiseze acolo cu tine.

Eu Ma voi pogori si iti voi vorbi; voi lua din duhul care este peste tine si-l voi pune peste ei ca sa poarte impreuna cu tine sarcina poporului si sa n-o porti tu singur#". (Numeri 11:16, 17. Vezi de asemenea versetele 24-30 ca un exemplu de blandete si de arta a guvernarii adevarate si neprefacute.) Moise, repetand acest lucru, spune:

"Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati intelepti si cunoscuti (cu influenta) si i-am pus in fruntea voastra drept capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece, ca dregatori in semintiile voastre". # De 1:15 Ex 18:13-26.

Aceasta forma de guvernament a fost considerata sa cultive spiritul libertatii adevarate

Daca Moise ar fi fost ambitios,
si-ar fi folosit in mod gresit puterea sa

Moise ungandu-l pe Preotul Aaron

    Chiar si in cazurile in care acestia au ajutat la stabilirea republicilor, din evenimentele ulterioare a reiesit ca au facut-o din diplomatie, pentru a obtine favoarea poporului si a-si perpetua propria lor putere. In situatia lui Moise, orice ambitios, stapanit de politica si incercand sa perpetueze o inselaciune asupra poporului, ar fi lucrat spre o mai mare centralizare a puterii pentru sine si familia sa, in special cand aceasta ar fi parut o sarcina usoara, prin faptul ca autoritatea religioasa era deja la acea semintie si prin pretentia acelei natiuni ca era guvernata de Dumnezeu din Cortul intalnirii.

    Nici nu este de presupus ca un om capabil de a forma asemenea legi, si de a conduce asemenea popor, sa fie atat de greoi la intelegere incat sa nu vada care va fi tendinta cursului sau. Atat de complet a fost pusa guvernarea poporului in propriile lor maini, incat, desi a fost stipulat ca situatiile mai grele, pe care acesti guvernatori nu le puteau rezolva, sa fie aduse inaintea lui Moise, totusi ei insisi hotarau in privinta cazurilor care sa mearga inaintea lui Moise:

"Si cand veti gasi o pricina grea, s-o aduceti inaintea mea ca s-o aud". # De 1:17.

Poporul a cerut un Imparat

Samuel ungandu-l pe Saul ca rege

    Iar apoi a fost schimbata cu aceea de regat la cererea "Batranilor", fara aprobarea Domnului, care i-a spus lui Samuel, pe vremea aceea servind ca un fel de presedinte neoficial: "Asculta glasul poporului in toate ce-ti va spune, caci nu pe tine te leapada, ci pe Mine Ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei".

    La cererea insistenta a lui Dumnezeu, Samuel a explicat poporului cum vor fi desconsiderate drepturile si libertatile lor, si cum printr-o astfel de schimbare vor deveni slugi; totusi, ei au ajuns sa fie orbiti de ideea populara ilustrata peste tot in jurul lor la alte neamuri. {# 1Sa 8:6-22}

   Considerand aceasta relatare despre dorinta lor de a avea un rege, cine nu este impresionat la gandul ca Moise s-ar fi putut instala ferm, fara dificultate, in fruntea unui mare imperiu?

Judecatorii –
"Sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare..."
Deuteronom 1:17

Platosa cu Urim si Tumim a Marelui Preot

Marele Preot

    Acestia erau numiti capetenii sau batrani, si acestora le-a dat Moise onoarea si puterea guvernarii civile; in timp ce, daca el dorea sa centralizeze puterea pentru sine si pentru propria familie, acestia ar fi fost ultimii oameni care sa fie onorati cu putere si functie.

    Instructiunile date celor numiti la conducerea civila fiind de la Dumnezeu, ele sunt un model de simplitate si puritate. Moise declara poporului in auzul acestor judecatori:

"Am dat in acelasi timp urmatoarea porunca judecatorilor vostri: Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati dupa dreptate neintelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul. Sa nu cautati la fata oamenilor in judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu este cel care face dreptate. Si, cand veti gasi o pricina prea grea, s-o aduceti inaintea mea, ca s-o aud#". {# De 1:16,17}

    Dupa moartea lui Moise, asemenea cazuri grele erau aduse direct inaintea Domnului prin Marele Preot, raspunsul fiind "da" sau "nu", prin Urim si Tumim.

     Avand in vedere aceste fapte, ce vom spune despre teoria care sugereaza ca aceste carti au fost scrise de preoti necinstiti pentru a-si asigura influenta si puterea asupra poporului?

    Pentru un astfel de scop ar falsifica oare astfel de oameni documente, asa incat sa distruga tocmai scopurile pe care ei au incercat sa le promoveze-documente care dovedesc in concluzie ca marea Capetenie a lui Israel, chiar unul din propria lor semintie, la insistenta lui Dumnezeu a inlaturat preotimea de la puterea civila, plasand acea putere in mainile poporului? Considera cineva rationala o astfel de concluzie?

"Iubileu"
– nivelatorul economic

Sunarea Trambitelor Iubileului

    Absolut nici o distinctie nu s-a facut prin legile lui Moise. Iar cat despre protectia oamenilor de pericolele ca unii sa devina foarte saraci si altii excesiv de bogati si puternici, nici o alta lege nationala care sa fi aparat cu atata grija acest punct n-a fost vreodata adoptata.

     Legea lui Moise prevedea o restituire la fiecare al cincizecilea an-anul lor jubiliar. Prin prevenirea instrainarii absolute a proprietatii, aceasta lege impiedica acumularea ei in mainile celor putini {# Le 25:9,13-23,27-30} .

    De fapt erau invatati sa se considere frati, si sa se poarte in consecinta; sa se ajute unul pe altul fara compensatie, si sa nu ia nici o camata unul de la altul. Vezi # Ex 22:25 Le 25:36,37 ; Numeri 26:52-56.

Toate legile erau citite cu voce tare

Gunvernamentul lui Dumnezeu l-a protejat pe Israel de o dictatura.

    Este oare rational sa se presupuna ca asemenea legi si aranjamente au fost intocmite de oameni rai, sau de oameni care au uneltit pentru a lipsi poporul de libertatile si fericirea lui? O astfel de presupunere ar fi irationala.

     In consideratia ei pentru drepturile si interesele strainilor si vrajmasilor, legea Mozaica a fost cu treizeci si doua de secole inaintea timpului ei-daca intr-adevar legile celor mai civilizati de astazi o egaleaza in corectitudine si bunavointa. Citim:

Legile au aratat iubire pentru strain

Ruth si Boaz

"Aceeasi lege va fi pentru cel nascut in tara ca si pentru strainul care va locui in mijlocul vostru; caci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru". # Ex 12:49 Le 24:22.

"Daca un strain vine sa locuiasca impreuna cu voi in tara voastra, sa nu-l asupriti. Sa va purtati cu strainul care locuieste intre voi ca si cu unul nascut in mijlocul vostru; sa-l iubiti ca pe voi insiva, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului." # Le 19:33,34.

 

Animalele nu au fost uitate, ci au fost protejate prin legi de bunatate.


Animalele nu puteau fi injugate in mod inegal.

"Daca intalnesti boul vrajmasului tau sau magarul ratacit, sa i-l aduci negresit acasa. Daca vezi pe magarul vrajmasului tau cazut sub povara lui, sa nu treci pe langa el, ci sa-i ajuti negresit sa ia povara de pe el." # Ex 23:4,5.

     Nici chiar animalele necuvantatoare n-au fost uitate. Cruzimea fata de acestea, ca si fata de fiintele umane, era strict interzisa. Unui bou nu trebuia sa i se puna botnita in timpul treieratului graului; pentru bunul motiv ca orice lucrator este vrednic de hrana lui.

    Nici chiar boul si magarul nu era ingaduit sa are impreuna, pentru ca sunt asa de nepotriviti in putere si mers; ar fi o cruzime. Odihna lor a fost de asemenea prevazuta. Deuteronom 25:4; 22:10; Exod 23:12.

Zeciuiala era voluntara.

Banutul Vaduvei

Preotimea nu era o clasa favorizata

     Unii ar putea pretinde ca preotia a fost o institutie egoista fiindca semintia levitilor era intretinuta prin zecimea anuala, sau zeciuiala, din produsul individual al fratilor lor din celelalte semintii.

    Declarat asa, acest fapt este o prezentare incorecta, prea obisnuita la sceptici, care, posibil din ignoranta, in acest mod prezinta fals una din cele mai remarcabile dovezi a partii lui Dumnezeu in organizarea acelui sistem, si ca el n-a fost lucrarea unei preotimi uneltitoare si egoiste.

    Intr-adevar, nu arareori este fals reprezentat de catre o preotime moderna, care impune acum un sistem similar, folosindu-l pe acela ca pe un precedent, fara sa mentioneze starea de lucruri pe care acela a fost fondat, sau metoda lui de plata.

Preotii nu mosteneau pamant.

Marele Preot

    De noua ori s-a facut aceasta interzicere inainte de impartirea tarii. Desigur, in loc de pamant trebuia sa li se asigure un echivalent, si acea asigurare rationala si dreapta a fost, prin urmare, zeciuiala. Si aceasta nu este totul.

    Desi zeciuiala, dupa cum am vazut, era o datorie dreapta, ea n-a fost impusa ca o taxa, ci urma sa fie platita ca o contributie voluntara. Si nici o amenintare nu-i obliga la acele contributii; totul depindea de constiinciozitatea lor. Singurele indemnuri catre popor in legatura cu acest subiect sunt dupa cum urmeaza:

"Cat vei trai in tara ta, vezi ca

"Cat vei trai in tara ta, vezi sa nu cumva sa uiti pe levit". {# De 12:19} "Sa nu neglijezi pe levitul care va fi in cetatile tale, caci el nu are nici parte, nici mostenire cu tine" (in tara). Deuteronom 14:27.

    Intrebam: Este oare rational sa se presupuna ca aceasta ordine de lucruri ar fi fost astfel aranjata de preoti egoisti si ambitiosi? -un aranjament care sa-i dezmosteneasca pe ei si sa-i faca dependenti de fratii lor pentru intretinere? Nu ne invata ratiunea contrariul?

Nu au fost facute aranjamente pentru onorarea preotilor.

Protectie pentru vaduve si orfani

Protectie de plata...

Onoare pentru cei in varsta

"Sa te scoli inaintea perilor albi, si sa cinstesti pe batran.  Sa te temi de Dumnezeul tau.  Eu sunt Dumnezeu."
Leviticul 19:32

    Dar nu apare nimic de acest fel; nu se prevede nici o onoare speciala sau veneratie, nici imunitate pentru violenta sau insulta. Legea comuna, care nu facea nici o distinctie intre clase si nu punea pret pe rangul persoanelor, era singura lor protectie. Acest lucru este cu atat mai remarcabil cu cat tratamentul servilor, strainilor si varstnicilor era subiectul unei legislatii speciale.

    De exemplu: Sa nu asupresti pe strain, pe vaduva sau pe orfan; caci daca ei striga la Mine (la Dumnezeu) dupa ajutor, Eu le voi auzi negresit strigatele, mania Mea se va aprinde si va voi nimici cu sabia; sotiile voastre vor ramane vaduve si copiii vostri orfani. {# Ex 22:21-24,23:9 Le 19:33,34}

"Sa nu nedreptatesti pe muncitorul sarac si nevoias, fie ca este unul din fratii tai, fie ca este unul dintre strainii care locuiesc in tara ta, in cetatile tale. Sa-i dai plata pentru ziua lui inainte de asfintitul soarelui; caci e sarac si doreste mult. Altfel ar striga catre Domnul impotriva ta si aceasta ar fi pacat asupra ta" {# Le 19:13 De 24:14,15 Ex 21:26,27} .

" Sa te scoli inaintea perilor albi si sa cinstesti pe batrani" (# Le 19:32; vezi de asemenea # Le 19:14).

    Toate acestea, si totusi nimic deosebit pentru preoti, leviti sau zeciuielile lor.

Sanitatie Stiintifica

    Legea lui Moise a avut si un caracter tipic, pe care trebuie sa-l lasam pentru consideratii viitoare; dar chiar si privirea noastra in graba ne-a dat dovezi covarsitoare ca aceasta lege, care constituie insusi cadrul intregului sistem al religiei revelate, pe care il elaboreaza restul Bibliei, este cu adevarat o expunere de intelepciune si dreptate, in special cand se ia in consideratie vremea ei.

Toate acestea sunt evindente care dovedesc existenta unui Dumnezeu intelept, drept si iubitor.

    Avand in vedere caracterul lui general, si poruncile lui catre popor, sa nu aduca marturie falsa si sa evite ipocrizia si minciuna, este oare rational sa se presupuna ca un astfel de om a adus marturie falsa si si-a impus propriile vederi si legi in locul celor ale lui Dumnezeu?

    Sa se aiba in vedere de asemenea ca noi examinam copiile prezente ale Bibliei, si ca integritatea pentru care ea este atat de insemnata se aplica, prin urmare, deopotriva si la succesorii lui Moise; pentru ca, desi printre acei succesori au fost oameni rai, care au cautat propriul lor bine, nu al poporului, este evident ca ei nu au falsificat Scrierile Sacre, care sunt pure pana astazi.

"Fratii mei, luati ca pilda de suferinta si de rabdare pe proorocii cari au vorbit in Numele Domnului." Iacov 5:10

Ilie il mustra pe Regele Ahab

Profetii Bibliei

    Sa se arunce acum o privire la caracterul general al profetilor Bibliei si la marturiile lor. Un fapt oarecum remarcabil este ca profetii, cu putine exceptii, n-au fost din clasa preoteasca; si ca pe vremea aceea profetiile lor au fost in general respingatoare pentru preotimea oportunista si in degenerare, ca si pentru poporul inclinat spre idolatrie.

    Sarcina mesajelor lor de la Dumnezeu pentru popor era in general mustrarea pentru pacat, insotita de avertizari pentru pedepse viitoare, cu care gasim impletite fagaduinte ocazionale de binecuvantari viitoare, dupa ce s-ar fi curatat de pacat si s-ar fi intors in favoarea Domnului.

    Experientele lor, in cea mai mare parte, au fost departe de a fi de invidiat; in general au fost ocarati, multi dintre ei fiind intemnitati si dati la moarte violenta. Vezi 1 Regi 18:4, 10, 17, 18; 19:10; Ieremia 38:6; Evrei 11:32-38. In unele cazuri, caracterul lor adevarat de profeti ai lui Dumnezeu a fost recunoscut numai dupa multi ani de la moartea lor.

    Vorbim astfel despre scriitorii profetici ale caror cuvinte se pretind a fi inspiratia directa a lui Iehova. In legatura cu aceasta este bine sa ne amintim ca in darea legii lui Israel n-a existat nici o interventie preoteasca: ea a fost data poporului de Dumnezeu prin Moise. {# Ex 19:17-25 De 5:1-5}

Profetii

    Termenul profet, cum este folosit in general, inseamna prezentator public; invatatorii publici ai idolatriei de asemenea erau numiti asa; de exemplu, "profetii lui Baal" etc. Vezi 1 Corinteni 14:1-6; 2 Petru 2:1; Matei 7:15; 14:5; Neemia 6:7; 1 Regi #18:40 Tit 1:12???.

Indemnind pe Israel la Pocainta

Debora
Mustrind si Atentionind

Daniel in Groapa Leilor

"Caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, manati de Duhul Sfant."
2 Petru 1:21

Din marea clasa care se numesc profeti, in diferite timpuri Iehova a facut alegerea unora pe care i-a imputernicit in mod special sa transmita mesaje, uneori in legatura cu lucruri gata sa se implineasca atunci, alteori in legatura cu evenimente viitoare. Acum noi dam atentie scrierilor acestei clase, care au vorbit si au scris asa cum au fost miscati de Spiritul Sfant. Ei ar putea fi adecvat numiti

Profetii lui Dumnezeu

Profeti sau Vazatori Imputerniciti Divin.

    Daca se tine seama ca acesti profeti au fost in principal laici, neprimind nici un sprijin din zeciuielile semintiei preotesti, si daca, pe langa aceasta, este faptul ca ei frecvent erau nu numai mustratorii regilor si judecatorilor, dar si ai preotilor (desi ei nu au mustrat functia, ci pacatele personale ale oamenilor care o ocupau), devine evident ca n-am putea decide rational ca acesti profeti erau participanti in vreo liga de preoti sau in altceva, pentru a fabrica falsitati in numele lui Dumnezeu. In lumina faptelor, ratiunea contrazice o astfel de suspiciune.

Legatura dintre Vechiul si Noul Testament

    Daca vom gasi o linie comuna de gandire, intretesuta de la un capat la altul al Legii, Profetilor si scrierilor Noului Testament, care acopera o perioada de 1500 de ani, acest lucru, luat in legatura cu caracterul scriitorilor, va fi un motiv bun pentru a le admite pretentia-ca sunt inspirate divin-mai ales daca tema comuna tuturor este una grandioasa si nobila, potrivindu-se bine cu ceea ce invata judecata sanatoasa sfintita referitor la caracterul si atributele lui Dumnezeu.

Biblia are un plan,
un spirit,
o tinta si un scop

Biblia Wycliffe

Biblia contine mai mult decat morale, maxime si cuvinte de mangaiere.

Biblia a fost scrisa de multe pene la timpuri variate sub circumstante diferite.

Biblia Armonioasa

    Iata ce gasim: Un plan, un spirit, o tinta si un scop strabate intreaga carte. Paginile de deschidere relateaza crearea si caderea omului; paginile de incheiere spun despre recuperarea omului din cadere; iar paginile care intervin arata pasii succesivi ai planului lui Dumnezeu pentru implinirea acestui scop.

    Armonia, si totusi contrastul, intre primele si ultimele trei capitole ale Bibliei este remarcabila. Primele descriu intaia creare, ultimele crearea din nou sau restabilirea, cu pacatul si blestemul ca pedeapsa indepartate; primele arata pe Satan si raul intrand in lume sa insele si sa nimiceasca, ultimele arata lucrarea lui stricata, pe cei nimiciti restabiliti, raul stins si pe Satan nimicit; primele arata domnia pierduta de Adam, ultimele prezinta domnia restituita si stabilita pentru vesnicie de Cristos, si voia lui Dumnezeu facuta pe pamant ca si in cer; primele arata pacatul, cauza producatoare de degradare, rusine si moarte, ultimele arata ca rasplata dreptatii este gloria, onoarea si viata.

    Desi scrisa de multe pene, in timpuri diferite, in imprejurari diferite, Biblia nu este numai o colectie de norme morale, de maxime intelepte si de cuvinte de mangaiere.

    Este mai mult: ea este o declaratie rationala, filosofica si armonioasa a cauzelor raului prezent din lume, a singurului remediu si a rezultatelor finale asa cum sunt vazute de intelepciunea divina, care a vazut sfarsitul planului inainte de a incepe, marcand de asemenea cararea poporului lui Dumnezeu, sustinandu-l si intarindu-l cu fagaduinte nespus de mari si scumpe care se vor implini la timpul cuvenit.

Tema Rascumpararii...

"...prin ranile Lui suntem tamaduiti."
Isaia 53:5

Inaintea lui Pilat

Invierea lui Isus

    Necesitatea mortii unui rascumparator ca sacrificiu pentru pacate si a dreptatii Lui pentru acoperirea pacatului nostru sunt indicate prin imbracamintea din piei pentru Adam si Eva; prin acceptarea jertfelor lui Abel; prin Isaac pe altar; prin moartea diferitelor jertfe prin care patriarhii aveau acces la Dumnezeu si prin jertfele instituite sub lege si perpetuate de-a lungul varstei Iudaice.

    Profetii, desi li s-a acordat numai o intelegere vaga a semnificatiei unora dintre declaratiile lor (1 Petru 1:12), mentioneaza punerea pacatelor pe o persoana in loc de un animal necuvantator, si, in viziune profetica, Il vad pe Acela care va rascumpara si va elibera rasa, dus

"ca un miel la taiere", ca "pedeapsa care ne da pacea era peste El" si ca "prin ranile Lui suntem vindecati".

    Ei L-au infatisat ca "dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta", si au declarat ca "Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor". {# Isa 53:3-6}

Ei au spus unde se va naste acest eliberator {# Mic 5:2}

si cand va muri, asigurandu-ne ca "nu pentru Sine". {# Da 9:26 -Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n. e.}

Ei mentioneaza diferite particularitati in legatura cu El: ca va fi "drept", fara "inselaciune", "violenta" sau alta cauza dreapta de moarte; {# Isa 53:8,9,11}

ca va fi vandut pe treizeci de arginti (Zaharia 11:12);

ca va fi numarat in moarte printre cei faradelege; {# Isa 53:12}

ca nici un os nu-I va fi zdrobit (# Ps 34:20; Ioan 19:36)

si ca, desi va muri si va fi ingropat, trupul Lui nu va putrezi, nici nu va ramane in mormant. # Ps 16:10; Fapte 2:31.

    Ei urmaresc intregul plan in maniera cea mai logica si convingatoare, neapeland nici la prejudecatile, nici la pasiunile ascultatorilor, ci numai la ratiunea lor iluminata, furnizand unele din cele mai remarcabil de minutioase si convingatoare rationamente care se pot gasi undeva asupra vreunui subiect. Vezi Romani 5:17-19, si mai departe pana la capitolul 12.

Binecuvantari pentru TOTI...

    Si, netinand seama de prejudecatile contrare ale poporului evreu, profetii continua pe acelasi ton, declarand ca Mesia va fi si "Lumina popoarelor" (# Isa 49:6; Luca 2:32); ca neamurile vor veni la El "de la marginile pamantului" (Ieremia 16:19); ca numele Lui "va fi mare intre popoare" (Maleahi 1:11) si ca "atunci se va revela slava Domnului si orice faptura o va vedea". # Isa 40:5. Vezi si # Isa 42:1-7.

Alegerea unui "Turme Mici"...

Scriitorii Noului Testament
au fost Luminati in mod Special

    Scriitorii Noului Testament pretind o ungere divina care le-a permis sa-si dea seama de implinirea profetiilor referitoare la sacrificiul lui Cristos. Desi ca evrei erau predispusi sa considere ca toate binecuvantarile erau limitate la propriul lor popor (Fapte 11:1-18), ei au putut sa vada ca in timp ce natiunea lor va fi binecuvantata, toate familiile pamantului vor fi de asemenea binecuvantate cu ei si prin ei.

     Au vazut de asemenea ca inaintea binecuvantarii lui Israel si a lumii se va face o alegere a unei "turme mici" atat dintre evrei cat si dintre neamuri, care, fiind incercati, vor fi gasiti vrednici de a deveni comostenitori la gloria si onoarea Marelui Eliberator, si participanti cu El la onoarea de a binecuvanta pe Israel si toate natiunile. Romani 8:17.

    Acesti scriitori indica armonia acestei vederi cu ceea ce este scris in Lege si Profeti; iar grandoarea si generozitatea planului pe care ei il prezinta depaseste cu mult chiar si cea mai inalta conceptie despre ceea ce acest plan afirma ca este-

"O veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul".

Biblia spune despre Mesia si Imparatia Lui...

Si cum moartea si durerea va fi inlaturata pentru totdeauna

    Aceasta speranta intr-o glorioasa imparatie viitoare a dat tuturor celor credinciosi curaj sa indure persecutie si sa sufere ocara, lipsa si pierdere, chiar pana la moarte. Si in marea profetie alegorica ce incheie Noul Testament, sunt infatisati cu credinciosie toti: vrednicul "Miel care a fost junghiat" (Apocalips 5:12), vrednicii "invingatori" pe care El ii va face regi si preoti in imparatia Sa, si incercarile si obstacolele pe care ei trebuie sa le invinga pentru a fi vrednici sa participe la acea imparatie.

    Apoi sunt prezentate imagini simbolice ale binecuvantarilor care vor urma pentru lume sub domnia Milenara, cand Satan va fi legat, moartea adamica si necazul vor fi sterse, si cand toate neamurile pamantului vor umbla in lumina imparatiei ceresti-Ierusalimul cel nou.

Biblia da speranta unei invieri...

Interiorul Mormantului lui Isus

"...in Christos toti vor fi facuti vii."

    Toti scriitorii inspirati si-au exprimat increderea intr-un rascumparator, iar unul declara ca "dimineata", cand Dumnezeu ii va chema din mormant si ei vor iesi afara, cei rai nu vor mai stapani pe pamant; ci "Dimineata vor stapani peste ei oamenii drepti". {# Ps 49:14} Invierea mortilor este aratata de profeti; iar scriitorii Noului Testament isi bazeaza pe ea toate sperantele de viata si de binecuvantare viitoare.

    Pavel o descrie astfel:

"Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, atunci intr-adevar este zadarnica propovaduirea noastra si este zadarnica si credinta voastra;

... atunci cei care au adormit in Hristos au pierit. Dar acum Hristos a inviat dintre cei morti, parga celor adormiti;

... Si dupa cum in Adam toti mor, tot asa, in Hristos toti vor fi facuti vii". 1 Corinteni 15:13-22.

     Asemenea unui ceas, ale carui multe rotite ar putea parea la inceput inutile, dar care, si cele care se misca mai incet sunt esentiale, tot asa este si Biblia: compusa din multe parti si pregatita prin multe pene, este un intreg complet si armonios. Nici macar o parte nu este in plus, si chiar daca unele parti ocupa un loc mai activ si mai proeminent decat altele, toate sunt folositoare si necesare.

Vechiul Testament este confirmat de catre scriitorii Noului Testament, scris inainte cu 2,000 de ani inainte, cit si de scriitorii Vechiului Testament.

Sulurile de la Marea Moarta

Vindecarea lui Isus

    Se pare ca acesti oameni intelepti trec cu vederea faptul ca Biblia este asa de intretesuta si unita in diferitele ei parti, incat a smulge din ea aceste minuni, ori a le discredita, inseamna a distruge sau a discredita intregul. Caci, daca relatarile originale sunt false, cei care le-au repetat au fost ori falsificatori, ori nechibzuiti, si, in oricare caz, ar fi imposibil pentru noi sa acceptam marturia lor ca inspirata divin. A elimina din Biblie minunile mentionate ar infirma marturia scriitorilor ei principali, pe langa aceea a Domnului nostru Isus.

--Istoria caderii este atestata de Pavel (Romani 5:17);

--de asemenea amagirea Evei de catre sarpe (2 Corinteni 11:3; 1 Timotei 2:14).

--Vezi de asemenea referinta Domnului nostru la cea din urma, in Apocalips 12:9 si 20:2.

--Oprirea soarelui la infrangerea amoritilor, ca o dovada a puterii Domnului, evident a fost tipica pentru puterea care va fi manifestata in viitor, in "ziua Domnului", prin Cel pe care Iosua L-a reprezentat. Acest lucru este atestat de trei profeti (# Isa 28:21; Habacuc 2:1-3, 13, 14 si 3:2-11; Zaharia 14:1, 6, 7).

--Relatarea despre magarita vorbitoare este confirmata de Iuda (vers. 11) si de Petru (2 Petru 2:16).

--Iar marele Invatator, Isus, confirma naratiunea despre Iona si pestele cel mare si despre Noe si potop (Matei 12:40; 24:38, 39; Luca 17:26. Vezi de asemenea 1 Petru 3:20).

    De fapt acestea nu sunt minuni mai mari decat cele facute de Isus si de apostoli, cum ar fi: prefacerea apei in vin, vindecarea bolilor etc.; iar ca minune, trezirea din morti este cea mai uimitoare dintre toate.

A elibera miracolele din Biblie ar insemna invalidarea marturiei scriitorilor ei principali.

NOE
Genesa 6 si 7 -
Matei. 24:38

IONA
Iona 1:17 -
Matei 12:40

ADAM SI EVA
Genesa 2:7,19 -
1 Corinteni 15:45

IOSUA
Iosua 10:12 -
Isaia 28:21, Habakuk 3:11,
Zaharia 14:1,6,7

BALAAM
Numeri 22 si 31:16 -
2 Petru 2:15,16 & Iuda 11

Samantele cresc –
ceea ce noi nu putem explica...
nici cel mai intelept filozof nu poate explica fenomenul.

    Noi putem vedea exercitarea principiului vietii, dar nu-l putem nici intelege, nici produce. Plantam doua seminte alaturi; conditiile: aer, apa, sol sunt la fel; ele cresc, nu putem spune cum, si nici cel mai intelept filosof nu poate explica acest miracol. Aceste seminte dezvolta organisme cu tendinte opuse: una se taraste, cealalta sta dreapta; forma, floarea, culoarea, totul difera, desi conditiile au fost aceleasi.

     Astfel de miracole devin obisnuite pentru noi, si cand parasim uimirea copilariei incetam sa ni le mai amintim ca atare; totusi, ele manifesta o putere tot atat de mai presus de a noastra si de intelegerea noastra limitata, ca si cele cateva miracole relatate in Biblie cu scopuri speciale, si intentionate ca ilustratii ale atotputerniciei si capacitatii marelui Creator de a invinge orice obstacol si de a-Si realiza toata vointa, chiar pana la invierea noastra fagaduita din morti, pana la exterminarea raului si la domnia finala a dreptatii vesnice.

    Am gasit ca exista un Dumnezeu, un Creator suprem, inteligent, in care exista in perfecta armonie: intelepciune, dreptate, iubire si putere. Am gasit rational a se astepta o revelatie a planurilor Sale pentru creaturile Sale capabile sa le aprecieze si sa se intereseze de ele.

    Am gasit Biblia, care pretinde a fi acea revelatie, vrednica de consideratie. Am exa-minat pe scriitorii ei si posibilele lor obiective in lumina a ceea ce au invatat; am fost uimiti; si ratiunea ne-a spus ca astfel de intelepciune, combinata cu astfel de puritate a motivelor, n-a fost proiectul iscusit al oamenilor vicleni pentru scopuri egoiste.

    Ratiunea ne-a determinat sa acceptam ca este cu mult mai posibil ca astfel de sentimente si legi drepte si binevoitoare sa fie de la Dumnezeu si nu de la oameni, si ne-a cerut cu tarie sa admitem ca ele nu puteau fi lucrarea preotilor necinstiti.

    Am vazut armonia marturiei cu privire la Isus, jertfa Lui de rascumparare, si ca rezultat invierea si binecuvantarea tuturor in imparatia Lui glorioasa viitoare; si ratiunea ne-a spus ca un proiect atat de mare si cuprinzator, mai presus de tot ceea ce altminteri am avea temei sa asteptam, totusi construit pe deductii asa de rationale, trebuie sa fie planul lui Dumnezeu pe care-l cautam.

    El nu poate fi simpla inventie a oamenilor, deoarece chiar cand este revelat, este aproape prea grandios sa fie crezut de oameni.

Marturia Bibliei
ne convinge ca Dumnezeu este autorul ei

    Capitolele urmatoare vor desfasura diferitele parti ale planului lui Dumnezeu, si, suntem incredintati, vor da dovezi ample pentru orice minte sincera ca Biblia este o revelatie inspirata divin, si ca lungimea si latimea, inaltimea si adancimea planului pe care-l desfasoara reflecta glorios caracterul divin, pana acum numai neclar inteles, dar acum vazut mai clar in lumina aurorei Zilei Milenare.