--Prima stapanire
--Pierderea ei
--Rascumpararea si restabilirea ei
--Imparatia tipica a lui Dumnezeu
--Uzurpatorul
--Doua faze ale stapanirii prezente
--Puterile care sunt, oranduite de Dumnezeu
--Cum le-a vazut Nebucadnetar
--Cum le-a vazut si le-a interpretat Daniel
--Imparatiile acestei lumi, vazute din alt punct de vedere
--Legatura corecta a Bisericii cu guvernamintele prezente
--Dreptul divin al regilor, examinat pe scurt
--Pretentiile crestinatatii sunt false
--O speranta mai buna, in cel de al cincilea imperiu universal

Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu.

"Barbat si femeie i-a creat."

"Si Dumnezeu a zis: ‘Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; ei sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant’.

Si Dumnezeu a creat pe om dupa chipul Sau, l-a creat dupa chipul lui Dumnezeu, i-a creat de sex masculin si de sex feminin. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis:

‘Fiti roditori, inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant’".

Domnia pamintului i-a fost data lui Adam.

     Astfel a fost pusa stapanirea pamantului in mainile rasei umane reprezentate in primul om, Adam, care a fost perfect, si, prin urmare, pe deplin apt de a fi domnul, stapanul sau regele pamantului.

    Aceasta imputernicire de a se inmulti, a umple pamantul, a-l supune si a avea stapanire peste el, n-a fost numai pentru Adam, ci pentru toata omenirea: "... ei sa stapaneasca" etc. Daca rasa umana ar fi ramas perfecta si fara pacat, aceasta stapanire n-ar fi trecut niciodata din mainile ei.

Sclavia nu este planul lui Dumnezeu pentru oameni.

    Daca rasa ar fi ramas perfecta si ar fi indeplinit acest scop originar al Creatorului, crescand in numar, ar fi fost necesar ca oamenii sa se consulte impreuna, sa-si sistematizeze eforturile, si sa inventeze cai si mijloace pentru distribuirea justa si inteleapta a binecuvantarilor comune.

    Si cum, in decursul timpului, din cauza numarului lor mare ar fi fost imposibil sa se intalneasca si sa se consulte impreuna, ar fi fost necesar pentru diferite clase de oameni sa aleaga pe unii dintre ei pentru a-i reprezenta, a le exprima sentimentele comune si a actiona pentru ei. Si daca toti oamenii erau perfecti mintal, fizic si moral, daca fiecare om iubea suprem pe Dumnezeu si reglementarile Lui, si pe aproapele lui ca pe sine insusi, n-ar fi fost nici o frictiune in astfel de aranjament.    

Iubirea implineste legea lui Dumnezeu.

"Iubirea este indeplinirea legii";

"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata gandirea ta... Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Romani 13:10; Matei 22:37-40.

"L-ai facut cu putin mai prejos decat ingerii si l-ai incununat cu slava si cu cinste. I-ai dat stapanire peste lucrarile mainilor Tale". {# Ps 8:5,6}

    Aceasta stapanire, data omenirii prin persoana lui Adam, a fost prima stabilire a Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Omul a exercitat in acest fel stapanire ca reprezentant al lui Dumnezeu. Dar neascultarea omului fata de Stapanitorul Suprem a cauzat pierderea nu numai a vietii lui, ci si a tuturor drepturilor si privilegiilor lui ca stapanitor al pamantului, ca reprezentant al lui Dumnezeu.

    De atunci incolo el a fost un rebel detronat si condamnat la moarte. Atunci imparatia lui Dumnezeu pe pamant a incetat repede, si de atunci n-a mai fost stabilita decat pentru scurt timp, intr-o maniera tipica, in Israel.

    Desi in Eden omul si-a pierdut dreptul la viata si la stapanire, acesta nu i-a fost luat dintr-o data; si in timp ce viata condamnata dureaza, omului ii este permis sa exercite stapanirea pamantului conform propriilor idei si capacitati, pana cand vine timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru Acela care are dreptul sa ia stapanirea pe care El a cumparat-o.    

     Dar, deoarece El a cumparat pe om nu de dragul de a-l tine ca sclav al Sau, ci ca sa-l poata restabili la starea de mai inainte, tot asa este si cu stapanirea pamantului: El a cumparat-o impreuna cu toate binecuvantarile originare ale omului, cu scopul de a le restabili cand omul va fi iarasi facut in stare sa le exercite in armonie cu vointa lui Dumnezeu.

    Deci, domnia lui Mesia pe pamant nu va fi vesnica. Ea va continua numai pana cand El, cu autoritatea Lui tare, de fier, va fi reprimat toata razvratirea si nesupunerea, si rasa cazuta va fi restabilita la perfectiune, cand oamenii vor fi cu totul in stare sa exercite corect stapanirea pamantului, asa cum a fost intentionata la origine.

    Cand aceasta va fi astfel restabilita, iarasi va fi Imparatia lui Dumnezeu pe pamant, sub supravegherea omului, reprezentantul hotarat de Dumnezeu.

Israel a fost un tip al Imparatiei promise.

    Spre deosebire de natiunile din jur, Israel avea pe Iehova ca Rege al lor, iar conducatorii lor serveau nominal sub El, dupa cum aflam din Psalmul 78:70, 71.

    Acest lucru este clar declarat in 2 Cronici 13:8 si 1 Cronici 29:23, unde Israel este numit "Imparatia Domnului" si unde se spune ca Solomon a stat pe "SCAUNUL DE DOMNIE AL DOMNULUI, in locul tatalui sau, David", care, urmand lui Saul, primul rege, a stat sau a exercitat autoritatea aceluiasi scaun de domnie in cei patruzeci de ani dinainte.

Din A.D. 70 Israel a fost imprastiat printre toate natiunile.

‘Sa i se scoata diadema si sa i se ia coroana! Aceasta nu va mai fi cum a fost... O voi rasturna, o voi rasturna, o voi rasturna. Si NU va mai sta, pana ce nu va veni acela al caruia este dreptul; si acestuia o voi da’"( Ezechiel 21:25-27- Nitulescu-n. e.).

    In implinirea acestei profetii, regele Babilonului a venit impotriva lui Israel, a luat poporul in robie si a inlaturat pe regele lor. Desi restabiliti dupa aceea la existenta nationala prin Cirus persanul, ei au fost supusi si au platit tribut imperiilor succesive ale Medo-Persiei, Greciei si Romei, pana la nimicirea finala a lor ca natiune, in anul 70 d. Hr., de cand au fost risipiti printre neamuri.

     Imparatia lui Israel este singura, de la cadere, pe care Dumnezeu a recunoscut-o vreodata ca reprezentand in vreun fel guvernarea Lui, legile Lui etc. Au existat multe natiuni inainte de a lor, dar nici una n-a putut pe drept pretinde ca Dumnezeu a fost fondatorul lor, sau ca conducatorii lor au fost reprezentantii lui Dumnezeu. Cand diadema a fost luata de la Zedechia si imparatia lui Israel a fost rasturnata, s-a decretat ca va ramane rasturnata pana cand Cristos, mostenitorul de drept al lumii, va veni sa o pretinda.

    Astfel, prin deductie, toate celelalte imparatii in putere pana la restabilirea imparatiei lui Dumnezeu, sunt numite "imparatii ale acestei lumi", sub "printul acestei lumi", si deci orice pretentii ridicate de vreuna din ele ca sunt imparatii ale lui Dumnezeu sunt false. Si aceasta Imparatie a lui Dumnezeu n-a fost "STABILITA" nici la prima venire a lui Cristos (Luca 19:12).

    Atunci, si de atunci incoace, Dumnezeu a ales din lume pe aceia care vor fi socotiti vrednici sa domneasca cu Cristos ca impreuna mostenitori ai acelui tron. Pana la a doua venire Cristos nu va lua imparatia, puterea si gloria, si nu va domni ca Domn al tuturor.

              Arcul lui Titus, Roma, Italia

         Arcul lui Titus, pe care este desenata menora evreiasca luata din Templul de la Ierusalim, comemoreaza captivarea Ierusalimului in 70 A.D.

    Dumnezeu a recunoscut guvernamintele nea-murilor indirect, prin aceea ca a declarat public hotararea Lui (Luca 21:24) ca in acest interval controlul asupra Ierusalimului si asupra lumii sa fie exercitat de guvernamintele neamurilor.

Omul cazut si-a dovedit inabilitatea de a se guverna pe sine insusi.

    Si aceste "timpuri" sau ani, in care "imparatiile acestei lumi" au permisiunea sa stapaneasca, sunt fixate si limitate, iar timpul pentru restabilirea Imparatiei lui Dumnezeu sub Mesia este la fel fixat si marcat in Scriptura.

    Rele cum au fost aceste guvernaminte ale neamurilor, ele au fost permise sau "randuite de Dumnezeu" cu un scop intelept (Romani 13:1). Imperfectiunea si defectuoasa lor guvernare formeaza o parte din lectia generala a rautatii excesive a pacatului, si dovedesc incapacitatea omului cazut de a se autoguverna, chiar spre propria lui satisfactie.

    Dumnezeu le permite, in cea mai mare parte, sa-si realizeze propriile scopuri dupa cum sunt in stare, intervenind numai cand s-ar interfera cu planurile Sale.

    El intentioneaza ca in cele din urma toate sa lucreze spre bine, si in final chiar si "mania omului sa-L laude".

    Restul, care n-ar lucra spre bine, care n-ar servi nici unui scop, ori n-ar da nici o lectie, El le restrange. # Ps 76:10.

    Incapacitatea omului de a stabili o guvernare perfecta se atribuie propriilor lui slabiciuni, in starea lui cazuta, degradata. Aceste slabiciuni, care prin ele insele s-ar impotrivi eforturilor umane de a crea o guvernare perfecta, de asemenea au fost folosite de Satan, primul care a ispitit pe om la neloialitate fata de Stapanitorul suprem.

     Lucrand astfel in inimile copiilor neascultarii (Efeseni 2:2), el i-a facut prizonierii vointei lui si s-a facut pe sine, ceea ce Domnul nostru si apostolii numesc-printul sau stapanitorul acestei lumi (Ioan 14:30; 12:31).

    El nu este printul acestei lumi pe drept, ci prin uzurpare; prin frauda si inselaciune si prin controlul oamenilor cazuti. Fiindca este un uzurpator, el va fi in mod sumar deposedat.

    Daca ar fi avut un drept real ca print al acestei lumi, nu s-ar fi procedat asa cu el.

     Creatia gemanda, cazuta, orbita, infranta la fiecare pas, de secole s-a tarat de-a lungul drumului ei epuizant, chiar si cele mai bune straduinte dovedindu-se nerodnice, totusi sperand intotdeauna ca varsta de aur visata de filosofii ei era aproape.

     Ea nu stie ca inca o mai mare eliberare decat aceea in care spera si dupa care geme va veni prin dispretuitul Nazarinean si prin urmasii Lui, care, ca fii ai lui Dumnezeu, in curand se vor manifesta in puterea imparatiei pentru eliberarea ei. Romani 8:22, 19.    

Cele Patru Imparatii Universale a lui Daniel

     Aruncand acum o privire la aceste viziuni profetice, sa ne amintim ca ele incep cu Babilonul, pe timpul rasturnarii imparatiei lui Israel, imparatia tipica a Domnului.

Viziunea lui Nebucadnetar Asupra Guvernamintelor Pamantului

     Faptul ca efortul prezent al omului de a exercita stapanire nu se face printr-o sfidare reusita a vointei si puterii lui Iehova, ci prin permisiunea Lui, este aratat prin mesajul lui Dumnezeu catre Nebucadnetar, in care Dumnezeu da permisiune celor patru mari imperii, Babilon, Medo-Persia, Grecia si Roma, sa stapaneasca pana la timpul stabilirii imparatiei lui Cristos. {# Da 2:37-43} Aceasta arata sfarsitul concesiunii stapanirii.

  Visurile Profetice a lui Nebucadnetar
a Celor Patru Imparatii Universale

Capul de Aur =  Babilon Bratele si Pieptul de Argint =  Medo-     Persia Corpul de Bronz =  Grecia Picioarele de Fier =  Roma Piatra = Imparatia lui Dumnezeu

Patru Imperii Universale

     Printre acele lucruri "scrise mai dinainte pentru invatatura noastra", pentru ca noi, carora ni se porunceste sa fim supusi autoritatilor care sunt, sa putem avea nadejde prin rabdarea si mangaierea pe care le dau Scripturile (Romani 15:4; 13:1), este visul lui Nebucadnetar si interpretarea divina a lui prin profet. # Da 2:31-45.

    Daniel a explicat visul, spunand: "Tu, imparate, te mirai, si iata, ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare si de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta si infatisarea lui era infricosatoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint, pantecele si coapsele ii erau de bronz, fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier si parte de lut. Tu te uitai, pana ce s-a dezlipit o piatra, fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului si le-a facut bucati.

    Atunci, fierul, lutul, bronzul, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si au devenit ca pleava din arie, vara; le-a luat vantul si nici un loc nu s-a mai gasit pentru ele. Dar piatra, care lovise chipul, s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul.

    Iata visul, si vom spune inaintea imparatului si explicarea lui. Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, tarie si slava. (Acolo au fost randuite de Dumnezeu imparatiile neamurilor sau autoritatile care sunt.) El ti-a dat in maini, pe oriunde locuiesc ei, pe fiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerului; si te-a facut stapan peste toate acestea; tu esti capul de aur.

    Dupa tine se va ridica o alta imparatie, mai neinsemnata decat a ta (argint), apoi, o a treia imparatie, care va fi de bronz si care va stapani peste tot pamantul. Va fi o a patra imparatie, tare ca fierul; dupa cum fierul sfarama in bucati si rupe totul, si ea va sfarama si va rupe totul, ca fierul care face totul bucati. Si, dupa cum ai vazut picioarele si degetele picioarelor parte de lut de olar si parte de fier, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita; dar va ramane in ea ceva din taria fierului, tocmai asa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul. Si, dupa cum degetele de la picioare erau parte de fier si parte de lut, tot asa si imparatia aceasta va fi in parte tare si in parte plapanda."

    Printre numeroasele imperii mai mici ale pamantului care s-au ridicat, studentul istoriei le poate trasa repede pe cele patru descrise mai sus de Daniel. Acestea sunt denumite IMPERII UNIVERSALE-intai Babilonul, capul de aur (versetul 38); al doilea Medo-Persia, cuceritorul Babilonului, pieptul de argint; al treilea Grecia, cuceritorul Medo-Persiei, pantecele de bronz; si al patrulea Roma, imparatia cea tare, fluierele picioarelor de fier si picioarele de fier amestecat cu lut.

    Trei dintre aceste imperii trecusera, si al patrulea, cel Roman, detinea stapanire universala pe timpul nasterii Domnului nostru, dupa cum citim:

"In timpul acela, a iesit o porunca de la Cezar August sa se faca recensamant in toata lumea". Luca 2:1.

    Imparatia de fier, Roma, a fost de departe cea mai tare, si a durat mai mult decat predecesoarele ei. De fapt Imperiul Roman continua inca, fiind reprezentat in natiunile Europei. Aceasta divizare este reprezentata in cele zece degete de la picioarele chipului. Elementul lut din picioare, amestecat cu fierul, reprezinta amestecul bisericii cu statul.

    In Scripturi acest amestec este numit "Babilon" -confuzie. Dupa cum vom vedea imediat, piatra este simbolul adevaratei Imparatii a lui Dumnezeu; si Babilonul a folosit in loc o imitatie de piatra-lutul-pe care l-a unit cu ramasitele fragmentare ale Imperiului Roman (fierul).

    Iar acest sistem amestecat-biserica si stat-Biserica nominala casatorita cu imparatiile acestei lumi, pe care Domnul il numeste Babilon, confuzie, isi ia libertatea sa se numeasca Crestinatate-Imparatia lui Cristos. Daniel explica: "Cum ai vazut fierul amestecat cu lutul, asa se vor amesteca cu semintia oamenilor (biserica amestecata cu lumea-Babilon) dar nu se vor lipi unul de altul, cum fierul nu se amesteca cu lutul".

    Ei nu se pot contopi cu totul. "Dar in zilele acestor imparati (ale imparatiilor reprezentate prin degetele picioarelor, ale asa-ziselor "imparatii crestine" sau "crestinatate"), Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi distrusa si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, dar ea insasi va dainui pentru totdeauna." # Da 2:43,44.

    Daniel nu declara aici timpul pentru sfarsitul acestor guvernaminte ale neamurilor; pe acela il gasim in alta parte, dar fiecare imprejurare prezisa arata ca astazi sfarsitul este aproape, chiar la usa. Sistemul papal de mult a pretins ca el este imparatia pe care Dumnezeul cerurilor a promis aici ca o va stabili, si ca, in indeplinirea acestei profetii, el a sfaramat in bucati si a nimicit toate celelalte imparatii.

    Totusi, adevarul este ca biserica nominala s-a unit cu imperiile pamantului numai ca lutul cu fierul, si ca papalitatea niciodata n-a fost adevarata Imparatie a lui Dumnezeu, ci numai o falsificare a ei. Una din cele mai bune dovezi ca papalitatea n-a distrus si n-a nimicit aceste imparatii pamantesti este ca ele inca exista. Si acum ca lutul noroios s-a uscat si a devenit "plapand", pierzandu-si puterea adeziva, fierul si lutul dau semne de sfaramare, si repede se vor faramita, fiind lovite de "piatra", Imparatia adevarata.

    Continuandu-si interpretarea, Daniel declara:

"Aceasta inseamna piatra pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte fara ajutorul vreunei maini si care a sfaramat fierul, bronzul, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce se va intampla dupa aceasta. Visul este adevarat si explicarea lui este sigura". Versetul 45.

          Piatra dezlipita din munte fara ajutorul unor maini, care loveste si imprastie puterile neamurilor, reprezinta Biserica adevarata, Imparatia lui Dumnezeu. In timpul varstei Evanghelice, aceasta "piatra"-imparatie este in formare, "dezlipindu-se", cioplindu-se si conturandu-se pentru pozitia si importanta ei viitoare-nu prin maini omenesti, ci prin puterea si spiritul adevarului, puterea invizibila a lui Iehova.

    Cand va fi completa, cand va fi in intregime dezlipita, ea va lovi si va nimici imparatiile acestei lumi. Nu poporul, ci guvernamintele sunt simbolizate prin chip, si acestea vor fi nimicite pentru ca poporul sa poata fi eliberat. Domnul nostru Isus n-a venit sa piarda vietile oamenilor, ci sa le mantuiasca. Ioan 3:17.

     Amintiti-va acum fagaduinta facuta de Domnul nostru invingatorilor Bisericii crestine:

"Celui care va birui ii voi da sa stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie"; "Celui care va birui si celui care va pazi pana la sfarsit lucrarile Mele, ii voi da stapanire peste neamuri. Le va pastori cu un toiag de fier si le va zdrobi ca pe niste vase de lut, cum am primit si Eu de la Tatal Meu". {Apocalips #3:21 2:26,27 Ps 2:8-12}

Viziunea lui Daniel Asupra Guvernamintelor Pamantesti

     In viziunea lui Nebucadnetar vedem ca imperiile pamantului, privite din punct de vedere al lumii, sunt o manifestare de glorie, grandoare si putere omeneasca, desi in ea vedem si o aluzie la decaderea si nimicirea lor finala, asa cum este aratat prin deteriorarea de la aur la fier si lut.

 
Imparatul Diocletian (245-313 A.D.)

    Lumea preamareste in proza si versuri pe agentii cei mari si incununati de succes ai acestui chip, pe Alexandrii, Cezarii, Bonapartii ei, si pe altii a caror marime s-a manifestat prin macelarirea semenilor, si care, in pofta lor pentru putere, au facut milioane de vaduve si orfani. Si spiritul care exista in cele "zece degete" ale chipului este inca tot asa, dupa cum il vedem manifestat astazi in ostirile lor ordonate, de mai bine de douasprezece milioane de oameni inarmati cu toate dispozitivele diavolesti ale ingeniozitatii moderne, pentru a se macelari unul pe altul la comanda "puterilor care sunt".

 Daniel spune:

Patru Fiare Impunatoare

   Daniel a explicat visul, spunand: "Tu, imparate, te mirai, si iata, ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare si de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta si infatisarea lui era infricosatoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint, pantecele si coapsele ii erau de bronz, fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier si parte de lut. Tu te uitai, pana ce s-a dezlipit o piatra, fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului si le-a facut bucati.

    Cei mandri sunt numiti acum fericiti; da, cei care lucreaza rautate sunt instalati in putere (Maleahi 3:15). Atunci, nu putem noi oare vedea ca nimicirea acestui chip mare prin lovirea exercitata de piatra, si prin stabilirea imparatiei lui Dumnezeu, inseamna eliberarea celor asupriti si binecuvantarea tuturor? Desi schimbarea va cauza pentru un timp dezastru si stramtorare, in cele din urma va produce roadele pasnice ale dreptatii.

     Amintindu-ne deosebirea punctului de vedere, acum sa privim aceleasi patru imperii universale ale pamantului din punct de vedere al lui Dumnezeu si al acelora care sunt in armonie cu El, asa cum sunt infatisate in viziunea data preaiubitului profet Daniel. Dupa cum pentru noi aceste imparatii par dezonorante si feroce, tot asa, aceste patru imperii universale lui i-au fost prezentate ca patru fiare salbatice mari si lacome. Iar viitoarea Imparatie a lui Dumnezeu (piatra), in viziunea lui apare proportional mai mare decat in viziunea lui Nebucadnetar. Daniel spune:

"In viziunea mea de noapte am vazut cum cele patru vanturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Si patru fiare mari au iesit din mare, deosebite una de alta. Cea dintai, semana cu un leu si avea aripi de vultur... si iata, o a doua fiara era ca un urs... o alta era ca un leopard... Dupa aceea m-am uitat in viziunile de noapte si iata o a patra fiara, nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica; avea niste dinti mari de fier, manca, sfarama si calca in picioare ce mai ramanea; era cu totul diferita de toate fiarele de mai inainte, si avea zece coarne". # Da 7:2-7.

    Trecem peste detaliile referitoare la primele trei fiare (Babilon-leul, Medo-Persia-ursul si Grecia-leopardul), cu capetele, picioarele, aripile lor etc., toate fiind simbolice si de mai mica importanta in examinarea noastra prezenta decat detaliile fiarei a patra, Roma.

Imperiul Roman,
Aratat Inspaimintator si Cumplit

     Despre a patra fiara, Roma, Daniel spune:

"Dupa aceea m-am uitat in viziunile de noapte si iata o a patra fiara, nespus de grozav de inspaimantatoare si de puternica... si avea zece coarne. Am privit la coarne, si iata, un alt corn mic a iesit din mijlocul lor, si dinaintea lui au fost smulse din radacini trei din cele dintai coarne. Si iata, cornul acesta avea niste ochi ca ochii de om si o gura care vorbea lucruri mari". # Da 7:7,8.

Cele trei coarne ale Imperiului Roman.

"Cornul cel mic"

    Acesta ridicandu-se in influenta, trei dintre diviziunile, coarnele sau puterile Imperiului Roman (Herulii, Exarhatul de Rasarit si Ostrogotii) au fost smulse din cale, pentru a face loc stabilirii lui ca putere sau corn civil. Acest din urma corn, in special notabil, papalitatea, este remarcabil pentru ochii lui, reprezentand inteligenta, si pentru gura lui-declaratiile lui, pretentiile lui etc.

Cele trei coame ale Imperiului Roman scoase din radacina de catre "Cornul cel Mic" cu "ochi" si "
ogura care vorbea cu trufie" Daniel 7:8

     Desigur ca el a ales un nume potrivit, deoarece Roma, daca este privita in lumina persecutiilor ei sangeroase, cu siguranta a fost cel mai diavolesc dintre toate guvernamintele pamantesti. Chiar in schimbarea ei de la Roma a la Roma papala a ilustrat una din caracteristicile principale ale lui Satan, pentru ca si el se preface sa apara ca un inger de lumina (2 Corinteni 11:14), dupa cum Roma s-a transformat din ism si a pretins a fi crestina-Imparatia lui Cristos.*

* Faptul ca Roma este numita "Diavolul", in nici un caz nu dovedeste netemeinicia existentei unui Diavol personal, ci mai curand contrariul. Fiindca exista fiare ca lei, ursi si leoparzi, cu caracteristicile cunoscute, guvernamintele au fost asemanate cu ele; tot asa, fiindca exista un Diavol cu caracteristicile cunoscute, al patrulea imperiu este asemanat cu el.

    Atunci, cand nici blestemele papilor, nici rugaciunile lor, nu i-au eliberat de puterea lui Bonaparte, a devenit evident pentru natiuni ca autoritatea si puterea divina pretinsa de papalitate era fara temei. Dupa aceea, puterea laica a papalitatii a scazut rapid, pana cand, in septembrie 1870, si-a pierdut ultima urma de putere laica prin Victor Emanuel.

     Cu toate acestea, in tot acest timp in care "se consuma", ea a continuat sa-si declare vorbele umflate de blasfemie, ultima ei declaratie fiind in 1870, cand, doar cu cateva luni inainte de rasturnarea ei, a facut declaratia de infailibilitate a papilor. Toate acestea sunt notate in profetie:

"Priveam atunci (adica dupa decretul impotriva acestui "corn", dupa ce incepuse consumarea lui) pentru vuietul VORBELOR SEMETE ce vorbea cornul". # Da 7:11 (Sf. Scriptura 1874-n.e.).

"M-am uitat pana cand fiara a fost ucisa si trupul ei a fost distrus si aruncat in foc, ca sa fie ars".

     Uciderea si arderea sunt simboluri, ca si fiara insasi, si inseamna nimicirea completa si fara speranta a guvernarii organizate prezente. In versetul 12 profetul remarca o diferenta intre sfarsitul acestei fiare, a patra, si predecesoarele ei.

     Celor trei, in mod succesiv (Babilon, Persia si Grecia), li s-a luat stapanirea; au incetat sa detina puterea stapanitoare a pamantului, dar viata lor ca natiuni n-a incetat imediat. Grecia si Persia inca mai au ceva viata, desi sunt multe secole de cand stapanirea universala a trecut din mana lor.

     Totusi, cu Imperiul Roman, a patra si ultima dintre aceste fiare, nu este asa. El va pierde dintr-o data stapanirea si viata, si va merge in nimicire completa; si celelalte de asemenea vor pieri cu el. # Da 2:35.

     Transferarea imparatiei de la fiara a patra, care pentru timpul ei hotarat a fost "oranduita de Dumnezeu", la a cincea imparatie sub Mesia, cand va veni timpul ei hotarat, este descrisa de profet in aceste cuvinte:

"... si iata, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului; a inaintat spre Cel Batran de Zile si a fost adus inaintea Lui. I s-a dat (Cristosului-cap si corp complet) stapanire, slava si imparatie, pentru ca toate popoarele, neamurile si oamenii de toate limbile sa-I slujeasca. Stapanirea Lui este o stapanire vesnica si nu va trece nicidecum si imparatia Lui nu va fi distrusa".

Ingerul a interpretat aceasta astfel:

"Domnia, stapanirea si maretia tuturor imparatiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfintilor Celui Prea Inalt. Imparatia Lui este o imparatie vesnica si toate stapanirile Ii vor sluji si-L vor asculta". # Da 7:13,27.3,27

    Intronat astfel peste imparatia lui Dumnezeu, El trebuie sa domneasca pana cand va fi reprimat toata autoritatea si puterea care este in conflict cu vointa si legea lui Iehova. Pentru realizarea acestei misiuni mari, intai este necesara rasturnarea acestor guvernaminte ale neamurilor, deoarece "imparatiile acestei lumi", ca si "printul acestei lumi", nu se vor preda pasnic, ci trebuie restranse si retinute cu forta.

    Si astfel este scris: "... ca sa lege pe imparatii lor cu lanturi si pe mai marii lor cu obezi de fier, ca sa aduca la indeplinire impotriva lor judecata scrisa. Aceasta este o cinste pentru toti credinciosii Sai". # Ps 149:8,9.

Vie Imparatia Ta

     Cand astfel privim guvernamintele prezente, din punct de vedere al Domnului nostru si al profetului Daniel, si ne dam seama de caracterul lor feroce, distructiv, salbatic si egoist de fiara, inimile noastre tanjesc dupa sfarsitul guvernamintelor neamurilor si cu bucurie asteapta mult acel timp binecuvantat, cand invingatorii varstei prezente vor fi intronati impreuna cu Capul lor pentru a conduce, a binecuvanta si a restabili creatia care geme. Cu siguranta ca toti copiii lui Dumnezeu se pot ruga din toata inima impreuna cu Domnul lor:

"VIE IMPARATIA TA, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant".E, thy will be done on earth as it is in heaven."

Imparatia lui Dumnezeu va fi inaugurata inainte ca imparatiile lumii acesteia sa cada.

    Si asemenea celorlalte, ea trebuie sa-si primeasca functia si trebuie sa ajunga in autoritate, sau sa fie "stabilita", inainte de a-si putea exercita puterea in lovirea si uciderea fiarei sau imparatiei care o precede.

    De unde si caracterul potrivit al declaratiei: "In zilele acestor imparati (in timp ce ei au inca putere), Dumnezeul cerurilor va ridica (va stabili in putere si autoritate) o imparatie".

    Si dupa ce este stabilita, "ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, dar ea insasi va dainui pentru totdeauna". {# Da 2:44}

    Deci, oricum am astepta-o noi, Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie inaugurata inainte de caderea imparatiilor acestei lumi, iar puterea si lovirea exercitata de ea va aduce rasturnarea lor.

Puterea lui Satan nu a fost absoluta.

 
Imparatul Hirohito

 
Benito Mussolini

Guvernamintele prezente
privite din alt punct de vedere

    Dreptul suprem si autoritatea de a stapani lumea sunt si vor fi intotdeauna legitime pentru Creatorul, Iehova, nu are importanta cui ii permite sau pe cine autorizeaza El sa aiba control subordonat. Sub imperfectiunile si slabiciunile rezultate din neloialitatea fata de Regele regilor, Adam a devenit curand slab si neputincios.

    Ca monarh el a inceput sa piarda puterea prin care la inceput comanda si detinea supunerea animalelor inferioare prin puterea vointei sale. El a pierdut si controlul asupra sa, asa incat, atunci cand voia sa faca bine, interveneau slabiciunile, si raul era prezent cu sine; si chiar binele pe care voia sa-l faca, nu-l facea, iar raul pe care nu voia sa-l faca, il facea.

    Prin urmare, desi nu facem nici o incercare de a scuza rasa noastra rebela, putem avea compatimire pentru zadarnicele ei eforturi de a se autoguverna si a-si aranja propriul bine. Si se poate spune ceva despre succesul lumii in aceasta directie, pentru ca, in timp ce recunoastem adevaratul caracter al acestor guvernaminte feroce, chiar daca au fost corupte, ele au fost mult superioare lipsei totale de guvernare-mult mai bune decat lipsa de lege si anarhia.

    Desi anarhia i-ar fi fost probabil cu totul placuta "printului acestei lumi", n-a fost asa pentru supusii lui, si puterea lui nu este absoluta: ea este limitata la masura capacitatii lui de a opera prin omenire, iar politica lui trebuie sa se conformeze in mare masura ideilor, patimilor si prejudecatilor oamenilor. Ideea omului a fost autoguvernarea, independent de Dumnezeu; si cand Dumnezeu i-a permis sa incerce experimentul, Satan a imbratisat posibilitatea de a-si extinde influenta si stapanirea.

    Astfel, dorind sa uite pe Dumnezeu (Romani 1:28), omul s-a expus la influenta acestui dusman viclean si puternic, dar nevazut; prin urmare, de atunci a fost obligat intotdeauna sa lucreze impotriva masinatiunilor lui Satan, ca si impotriva propriilor slabiciuni personale.

Guvernele omenirii incearca sa promoveze dreptate.

Unde dreptatea a fost ignorata, revolutiile au urmat.

Iosif Stalin

    Fiecare guvernamant a avut o majoritate de legi intelepte, drepte si bune pentru protectia vietii si proprietatii, pentru protectia intereselor interne si comerciale, pentru pedepsirea nelegiuirii etc.

    Ele au avut si curti de apel pentru chestiuni de disputa, unde, cel putin intr-o anumita masura, se face dreptate; si oricat de imperfecti ar fi cei in functie, avantajul si necesitatea acestor institutii este evidenta.

    Slabe cum au fost aceste guvernaminte, fara ele, elementul de calitate mai joasa al societatii, prin forta numarului, ar fi biruit elementul mai drept, mai bun.

Vladimir Lenin

Adolf Hitler
__________

Guvernele Omenesti sunt adeseori ca Fiarele

     Prin urmare, desi recunoastem caracterul de fiara al acestor guvernaminte, atribuindu-l astfel prin inaltarea la putere a unei majoritati de conducatori nedrepti, prin intrigile si inselaciunile lui Satan care opereaza prin slabiciunile, gusturile si ideile degradate ale omului, totusi noi le recunoastem ca fiind cele mai bune eforturi ale bietei omeniri cazute de a se autoguverna.

     Secol dupa secol Dumnezeu le-a permis sa faca efortul si sa vada rezultatele.

    Dar, dupa secole de experiment, rezultatele sunt tot atat de departe de a fi satisfacatoare astazi ca si in oricare alta perioada din istoria lumii.

    De fapt, nemultumirea este mai generala si mai larg raspandita decat oricand inainte; nu fiindca exista mai multa asuprire si nedreptate decat oricand, ci fiindca, sub aranjamentele lui Dumnezeu, ochii oamenilor se deschid prin cresterea cunostintei.

    Aceasta schimbare a sentimentului public n-a fost treptata chiar de la inceputul efortului omului de a se autoguverna, ci a fost clar marcata numai din secolul al saisprezecelea; si progresul ei a fost foarte rapid in ultimii cinzeci de ani. De aceea, aceasta schimbare nu este rezultatul experientei varstelor trecute, ci este rezultatul natural al cresterii recente a cunostintei si al raspandirii ei generale printre masele omenirii.

    Pregatirea pentru aceasta raspandire generala a cunostintei a inceput cu inventia tiparului, prin anul 1440 d. Hr., si cu inmultirea consecutiva a cartilor si periodicelor de stiri. Influenta acestei inventii in iluminarea publica generala a inceput sa se simta cam in secolul al saisprezecelea; si toti sunt familiari cu pasii progresivi facuti de atunci. Educatia generala a maselor a devenit populara, iar inventiile si descoperirile devin fapte de zi cu zi.

    Aceasta crestere a cunostintei printre oameni, care este din hotararea lui Dumnezeu, si se intampla la timpul Sau cuvenit, este una din influentele puternice care lucreaza acum la legarea lui Satan-reducandu-i influenta si delimitandu-i puterea in aceasta "Zi a Pregatirii" pentru stabilirea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.

Cunostinta aduce o desteptare la respectul de sine si la intelegerea drepturilor proprii.

 
Martin Luther King, Jr. 

Rosa Parks

    Si profetii declara ca datorita cresterii cunostintei o nemultumire inca si mai generala si mai larg raspandita se va exprima printr-o revolutie mondiala, prin rasturnarea intregii legi si ordini; ca rezultatul va fi anarhia si nefericirea pentru toate clasele; dar ca, in mijlocul acestei confuzii, Dumnezeul cerurilor Isi va STABILI Imparatia, care va satisface dorinta tuturor popoarelor.

    Obositi si descurajati de propriile esecuri, vazand ultimele si cele mai mari eforturi ale lor rezultand in anarhie, oamenii vor intampina cu bucurie, se vor apleca in fata autoritatii ceresti, si vor recunoaste guvernul tare si drept. Astfel, situatia fara iesire a omului va deveni ocazia favorabila a lui Dumnezeu, "si va veni dorinta tuturor neamurilor" -Imparatia lui Dumnezeu in putere si glorie mare. Hagai 2:7 (Biblia interlineara ebraico-engleza, J Green-n.e.).

     Ei au invatat Biserica sa se supuna legilor si sa respecte pe cei in autoritate datorita functiei lor, chiar daca ei personal nu erau vrednici de stima; sa-si plateasca taxele stabilite, si, daca nu veneau in conflict cu legile lui Dumnezeu (Fapte 4:19; 5:29), sa nu opuna rezistenta la nici o lege stabilita (Romani 13:1-7; Matei 22:21).

    Domnul Isus, apostolii si Biserica timpurie s-au supus toti legii, desi au fost separati de guvernele acestei lumi si n-au luat deloc parte la ele.

Dupa moartea apostolilor, propovaduirea despre Imparatia viitoare a lui Dumnezeu nu a avut popularitate.

    Ei sunt cetateni si mostenitori ai imparatiei ceresti (Efeseni 2:19), si, ca atare, ei trebuie sa pretinda numai acele drepturi si privilegii sub imparatiile acestei lumi, care sunt acordate strainilor. Misiunea lor nu este sa ajute lumea sa-si imbunatateasca starea prezenta, nici sa se amestece in afacerile ei in prezent.

    A incerca sa faca astfel, ar fi doar eforturi inutile, deoarece mersul lumii si sfarsitul ei sunt ambele clar definite in Scripturi, si sunt sub controlul deplin al Celui care la timpul Sau ne va da imparatia. Acum influenta Bisericii adevarate este si a fost intotdeauna mica-atat de mica incat practic nu are importanta din punct de vedere politic; dar oricat de mare ar putea sa apara, noi trebuie sa urmam exemplul si invatatura Domnului nostru si a apostolilor.

    Stiind ca scopul lui Dumnezeu este sa lase lumea sa-si incerce pe deplin capacitatea de a se guverna, Biserica adevarata nu trebuie sa fie din lume, desi este in ea. Sfintii pot influenta lumea numai prin faptul ca se separa de ea, prin faptul ca lasa lumina lor sa straluceasca; si astfel prin vietile lor spiritul adevarului MUSTRA lumea.

    Astfel-supunandu-se pasnic si ordonat, laudand fiecare lege dreapta, mustrand nelegiuirea si pacatul, aratand inainte spre Imparatia promisa a lui Dumnezeu si spre binecuvantarile care se asteapta sub ea, si nu prin metoda adoptata obisnuit, de amestec in politica si uneltire cu lumea pentru putere, fiind astfel atrasi in razboaie, in pacate si in degradarea generala-astfel deci, in glorioasa castitate, Mireasa in perspectiva a Printului Pacii trebuie sa fie o putere pentru bine, ca reprezentanta Domnului ei in lume.    

Papa incoronindu-l pe Charlemagne

    Dar unii s-au gandit sa imbunatateasca planul lui Dumnezeu, si in loc de suferinta sa aduca Biserica intr-o pozitie de favoare in fata lumii. Printr-o combinatie cu puterile pamantesti, acestia au reusit. Ca rezultat s-a dezvoltat papalitatea, si in timp a devenit amanta si regina neamurilor. Apocalips 17:3-5; 18:7.

     Prin aceasta politica totul s-a schimbat: in loc de suferinta a venit onoarea; in loc de umilinta a venit mandria; in loc de adevar a venit eroarea; si in loc de a fi persecutata, ea a devenit persecutoarea tuturor celor care au condamnat noile ei onoruri ilegale.

    Curand a inceput sa inventeze noi teorii si sofisme pentru a-si justifica mersul, inselandu-se intai pe sine si apoi neamurile, in credinta ca fagaduita domnie milenara a lui Cristos VENISE si ca Regele Cristos era reprezentat prin papii ei, care au domnit peste regii pamantului ca loctiitori ai Lui. Pretentiile ei au avut succes in inselarea intregii lumi. "

    Cei care locuiesc pe pamant s-au imbatat" de doctrinele ei eronate (Apocalips 17:2), intimidandu-i prin invatatura ca tortura vesnica ii astepta pe toti care se impotriveau pretentiilor ei. Curand, regii Europei au fost incoronati sau detronati prin edictul ei si sub pretinsa ei autoritate.

    Si in acest fel reformatorii au cazut in aceeasi eroare, si au exercitat autoritate de monarhi in numirea si aprobarea guvernelor si regilor, denumindu-le "imparatii crestine", sau imparatii ale lui Cristos. Astfel auzim astazi mult despre acea enigma stranie, "Lumea Crestina" -intr-adevar o enigma cand este privita in lumina adevaratelor principii ale Evangheliei. Domnul nostru a spus despre ucenicii Sai: "Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume". Iar Pavel ne indeamna, spunand: "Sa nu va conformati veacului acestuia". Ioan 17:16; Romani 12:2.    

    Dumnezeu niciodata n-a aprobat numirea acestor imparatii dupa numele lui Cristos. Inselate de Biserica nominala, aceste neamuri navigheaza sub culori false, pretinzand a fi ce nu sunt. Singurul lor drept, abstractie facand de votul poporului, este in concesiunea limitata a lui Dumnezeu, asa cum i s-a spus lui Nebucadnetar-pana vine Cel care are drept la stapanire.

    Pretentia ca aceste imparatii imperfecte, cu legile lor imperfecte si adesea cu conducatori egoisti si viciosi, sunt "imparatiile Domnului nostru si ale Unsului Sau", este o calomnie grosolana la adresa adevaratei Imparatii a lui Cristos, in fata careia ele vor trebui in curand sa cada, si la adresa "Printului pacii" si a conducatorilor ei drepti. # Isa 32:1.

Uniunea nepotrivita a Bisericii cu Guvernamentele

     O alta dauna serioasa ce rezulta din aceasta eroare este ca prin ea atentia copiilor lui Dumnezeu a fost indepartata de la imparatia cereasca fagaduita; si ei au fost condusi spre o recunoastere nepotrivita a imparatiilor pamantesti si la o intimitate cu ele, ca si la incercari aproape inutile de a altoi harurile si moralitatea crestinismului pe aceste tulpini salbatice, lumesti, pana la neglijarea Evangheliei referitoare la adevarata Imparatie si la sperantele care se centreaza in ea.

    Sub aceasta inselare, in prezent unii sunt foarte preocupati ca numele lui Dumnezeu sa fie incorporat in Constitutia Statelor Unite, pentru ca prin aceasta sa poata deveni o natiune crestina. Prezbiterienii reformati au refuzat de ani de zile sa voteze sau sa detina functii in acest guvern, fiindca nu este Imparatia lui Cristos. Astfel ei recunosc caracterul nepotrivit al participarii crestinilor la oricare alta imparatie.

    Noi incurajam mult acest sentiment, dar nu si concluzia ca, daca numele lui Dumnezeu ar fi mentionat in Constitutie, faptul acesta ar transforma acest guvernamant dintr-o imparatie a acestei lumi intr-o imparatie a lui Cristos, si le-ar da libertatea sa voteze si sa detina functii in el.

    O, ce nechibzuinta! Ce mare este inselarea prin care "Mama desfranatelor" a imbatat toate neamurile (Apocalips 17:2); deoarece intr-o maniera similara se pretinde ca regatele Europei au fost transferate de la Satan la Cristos, si au devenit "natiuni crestine".

     Sa se remarce faptul ca cele mai bune si cele mai rele dintre natiunile pamantului nu sunt decat "imparatii ale acestei lumi", a caror concesiune de putere de la Dumnezeu este acum aproape expirata, pentru ca sa poata da loc succesorului lor oranduit, Imparatia lui Mesia, al Cincilea Imperiu Universal al pamantului {# Da 2:44 7:14,17,27} -aceasta vedere va face mult pentru a stabili adevarul si a rasturna eroarea.

     Dar, dupa cum se prezinta situatia, actiunile papalitatii in aceasta privinta, aprobate de reformatorii protestanti, trec necontestate printre crestini. Si deoarece trebuie sa sustina Imparatia lui Cristos, ei se simt obligati sa apere imparatiile prezente ale asa-numitei crestinatati in cadere, al caror timp expira repede; in acest fel, simpatia lor este adesea fortata spre partea asupririi, mai degraba decat spre partea dreptului si libertatii-spre partea imparatiilor acestei lumi si a printului acestei lumi, mai degraba decat spre partea adevaratei Imparatii viitoare a lui Cristos. Apocalips 17:14; 19:11-19.

    Oamenii incep sa-si foloseasca puterea ratiunii in aceasta chestiune, si in altele similare; si ei isi vor exprima cu atat mai violent convingerile prin fapte, cu cat ajung sa-si dea seama ca au fost obiectul unei inselari in numele lui Dumnezeu, al Dreptatii si al Printului Pacii.

    De fapt, tendinta multora este sa traga concluzia ca crestinismul este o impunere fara temei, si ca, aliat cu conducatorii civili, scopul lui este numai sa tina in frau libertatile maselor.

     Dar ei nu vor sa faca aceasta, si nici nu pot in starea lor prezenta cazuta; si astfel, inarmati cu egoismul, fiecare se va stradui pentru suprematie, si regatele acestei lumi vor trece cu un timp de stramtorare mare, cum n-a mai fost de cand sunt popoare.

     Despre cei care in zadar vor incerca sa mentina stapanirea trecuta, atunci cand stapanirea va fi data Celui care are dreptul la ea, Domnul accentuand spune ca ei lupta impotriva Lui-un conflict in care sigur vor fi fara succes. El spune:

Sarutarea degetelor de la picioare a papei -- o aplicatie eronata a expresiei "sarutati pe Fiul" [Fiul cel Uns a lui Dumnezeu]. 
Conducatorii pamintului trebuie sa se caiasca pentru a evita minia lui Dumnezeu.

"Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii pamantului se rascoala si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau:

‘Sa rupem legaturile lor si sa aruncam departe de noi funiile lor’. Cel care locuieste in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei. Apoi, in mania Lui le vorbeste si in aprinderea Sa ii ingrozeste, zicand:

‘Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu peste Sion, muntele sfinteniei Mele’... Acum, imparati, fiti intelepti! Luati invatatura, judecatorii pamantului! Slujiti Domnului cu frica si bucurati-va tremurand! Sarutati (faceti-va prieteni) pe Fiul (Unsul lui Dumnezeu), ca sa nu Se manie si sa nu pieriti pe calea voastra; caci mania Lui este gata sa se aprinda. Ferice de toti cati se incred in El". # Ps 2:1-6,10-12.